l Timp de secole, oamenii nu au purtat lenjerie intimă, apoi au trecut la pantalonași, iar azi preferă modele minuscule și tot mai îndrăznețe
Acum 76 de ani, pe 5 iulie, la Paris, erau prezentați primii bikini. Costumul de baie a șocat prin dimensiunile minuscule ale chiloților care dezveleau pentru prima oară pântecele femeilor. Cine ar fi bănuit că această invenție îndrăzneață va face carieră? De altfel, de-a lungul timpului, oamenii s-au panicat de fiecare dată când chiloții și-au schimbat design-ul, încălcând tabuurile legate de model, material, culoare. Astăzi, chiloții au trecut de la rolul lor igienic și au ajuns operă de artă, cele mai năstrușnice idei sunt înglobate în această piesă vestimentară pe care, în fond, n-ar trebui să o vadă toată lumea. În domeniul modei și al sexualității deopotrivă, chiloții apar aproape în orice film sau revistă, au fost și mai sunt obiect al superstițiilor, fac parte din viața noastră. Tanga, boxeri, bikini, tetra, indiferent ce model sau marcă sunt, chiloții au devenit o industrie.
De la stilul Tarzan, la cel al gladiatorilor
Chiloții au fost primul obiect de îmbrăcăminte din istorie. Adam și Eva au purtat „chiloți“, chiar dacă sub forma unor frunze care acopereau zonele „rușinoase“. Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii și-au acoperit părțile intime nu doar pentru a nu fi afișate public, ci mai ales pentru igienă și pentru protejarea organelor genitale care, în lipsa chiloților, s-ar fi atins de îmbrăcămintea aspră. În epoca primitivă, se purtau chiloții tip „perdea“. Adică o bucată de piele de animal prinsă în talie, cam cum avea celebrul personaj Tarzan. Cei mai vechi chiloți datează de acum circa 75.000 de ani. Au urmat chiloții „jockstrap“, altfel spus, o bucată de material prinsă în jurul feselor cu benzi elastice, care lăsau la vedere mare parte din posterior. În antichitate, lenjeria intimă semăna cu cea de azi. Statuile din acea perioadă erau reprezentate purtând o bucată de material în jurul șoldurilor. Femeile romane purtau chiloți triunghiulari, mai lați în partea dorsală, prinși cu ace de o centură. Bărbații aveau pânze înfășurate în jurul brâului și a zonei intime. La greci, se numeau perizoma. În timpul celei de-a 15-a olimpiade (720-716 î.Hr.), regulamentul a prevăzut că atleții puteau renunța la perizoma. Altfel, societatea considera expunerea organelor genitale un gest vulgar. Sportivele se întreceau în competiții în pantalonași. Din antichitatea romană provin și chiloții tanga, care pe atunci se numeau subligaculum. Erau de fapt o fâșie de lână albă, petrecută din față în spate pe sub o centură. Aceasta reprezenta o haină în sine în timpul verii, în sezoanele reci era dublată de materiale mai groase. La etrusci, chiloții puteau fi lungi până la genunchi.
Cei 145 de chiloți ai lui Tutankamon
Pentru vechii egipteni, ca și pentru alte civilizații, hainele, inclusiv chiloții, reflectau statutul și poziția socială. Femeile aristocrate purtau pe sub haine o tunică îngustă de la bust până la genunchi sau pânze care se încheiau peste umeri. În schimb, sclavii și membrii claselor inferioare se mulțumeau cu un singur strat de haine sau să nu poarte haine deloc. Cămașa falusului se numea schenti la egipteni și era confecționată din bumbac. La sclavi, schenti era simplă, la preoți și judecători era împodobită. Când au descoperit trupul faraonului Tutankamon, arheologii au văzut că alături de faraon au fost îngropate bijuteriile, mobila, dar și 145 de chiloți. În anul 634 d.H., europenii au început să se plictisească de modelul prea lejer al pânzei, așa că au început să înfășoare pânza pe picior, lăsând o deschizătură în partea din față. Aceste piese vestimentare ajungeau până la genunchi, însă cu timpul au început să devină tot mai scurte. În Japonia, în secolul IV d. H., au apărut fudoshi sau shitaobi, lenjerie tradițională purtată de bărbați, asemănătoare cu cea a romanilor. Fîșia de pânză era trecută printre picioare și înnodată la spate. Figurinele de teracotă din jurul anului 3000 î. H. din Mesopotamia reprezintă femei purtând niște piese de lenjerie intimă care pot fi considerate chiloți.
Până la genunchi sau chiar până la glezne
În Evul Mediu, doar bărbații obișnuiau să poarte chiloți, ca simbol al autorității. Femeile nu aveau nimic pe sub rochii. Excepție făceau situațiile când călăreau sau era foarte frig. La începutul secolului XVI, femeile au început să poarte pe post de lenjerie intimă cămașă dreaptă, lungă până în pământ. Igiena personală era în acele vremuri privită ca o extravaganță, nobilii se îmbăiau extrem de rar, ca să nu se îmbolnăvească, prin urmare cămășile aveau rolul de a feri hainele de mizeria propriului trup. Renașterea a revoluționat și lenjeria intimă. Chiloții au devenit niște izmenuțe strânse pe corp, lungi până la genunchi sau chiar până la glezne. La unii domni, chiloții rămâneau la vedere, fără a mai fi acoperiți de pantaloni. În 1390, autorul englez Geoffrey Chaucer i-a criticat dur pe cei cărora li se evidențiau organele sexuale. În 1482, regele Edward al IV-lea a interzis tuturor bărbaților care erau sub rangul de lord să poarte tunici mai scurte de jumătatea coapsei, tocmai pentru a-și ascunde formele. Ca răspuns, a apărut suspensorul. Însă regele Henry al VIII-lea l-a folosit nu pentru a-și acoperi părțile intime, ci pentru a-și sublinia mărimea penisului. În Țările Române, pantalonii scurți până la genunchi se numeau cioareci și erau confecționați din pănură albă și groasă de dimie. Boierii îi împodobeau cu găitane. În timpul Revoluției Franceze, revoluționarilor li se spunea sans-culottes („fără chiloți“), deoarece trăgeau pantalonii direct pe piele. Aceasta pentru că lenjeria intimă era văzută de cei săraci ca o sfidare jignitoare din partea nobililor.
O lenjerie pentru femei active
La începutul secolului XIX, Horace Greeley a inventat pijamaua dintr-o singură bucată pentru bărbați. Putea fi purtată sub haine, fără să fie nevoie să fie dată jos, pentru că avea nasturi în față și o deschizătură cu nasturi la spate. În 1874 au apărut primii chiloți de firmă: boxerii produși de C. F. Bennett din Chicago. Aceștia aveau, pentru prima dată, o deschidere în zona șlițului. Sfârșitul secolului XIX a venit cu un gen de chiloți care se puteau desface pe o parte. Chalmers Knitting Company a introdus în 1910 chiloții tip pantalon scurt pentru femei, ca mai apoi să apară lenjeria mai largă, pentru a putea permite femeilor să practice sporturi. În anul 1907, înotătoarea de origine australiană Annette Kellerman a fost arestată pe o plajă din Boston pentru că purta un costum de baie întreg mulat, care avea însă să fie acceptat, începând cu 1910, ca fiind costumul de competiție pentru înotătoare. În 1919, mersul pe bicicletă devenise foarte popular în rândul femeilor, iar acestea nu mai puteau purta fustele și rochiile lungi și bufante. În schimb, purtau chiloți până la gleznă, bufanți, peste care luau o fustă mai scurtă. În 1922, femeile deja preferau pantalonii, așa că lenjeria intimă a început să devină tot mai mică și mai strâmtă. Pe 19 ianuarie 1935, Coopers a vândut prima pereche de chiloți bărbătești scurți, clasici. Tot în acea vreme au apărut și boxerii lungi și largi pe picior.
Generalul Franco a aprobat bikinii
Dansatoarele care au făcut senzație la Expoziția Mondială din 1939 purtau niște chiloți de-a dreptul îndrăzneți. Așa a apărut tanga, însă au început să fie comercializați abia în anii ’70. Frederick’s of Hollywood a fost primul magazin de lenjerie sexy și a fost deschis în perioada interbelică la Los Angeles. Majoritatea populației vedea însă acest tip de lenjerie cu dantele și panglicuțe, cu corsete și chiloți colorați, ca specifică prostituatelor. În anii războiului, lenjeria se găsea mai greu, iar multe femei au revenit la modele mai vechi și își confecționau singure chiloții. În anii ’50 nylon-ul și elasticul au revoluționat domeniul, astfel că au apărut chiloți într-o gamă largă de culori, cu imprimeuri cu mesaje și desene haioase. Tradiția însă persista. De exemplu, în Germania anilor ’50, costumul tradițional al femeilor se purta fără chiloți. Bikini au apărut în 1946. Inventatorul lor, Louis Reard, și-a numit astfel creația, în onoarea primului test nuclear din America, în apropiere de insulele Bikini. Acești chiloți au devenit repede foarte populari, odată cu moda fustelor scurte și a pantalonilor unisex. De fapt, bikini este un costum de baie compus din două piese. Însă moda a devenit foarte populară, iar termenul bikini s-a generalizat în legătură numai cu chiloții. În 1952, Pedro Zaragoza, primarul din Benidorm și arhiepiscopul de Marbella, Rodrigo Bocanegra, l-au convins pe generalul Franco să permită purtarea de bikini la plajă pentru revigorarea turismului spaniol.
De la Pamela Anderson, la Borat
Cu toate că lenjeria intimă devenea tot mai îndrăzneață, în anul 1957, medicii germani erau total împotriva purtării chiloților de către femei, ca acestea să nu se îmbolnăvească din cauza lipsei de aerisire la nivel genital. Însă divele de la Hollywood aveau să inhibe orice mentalitate învechită. Astfel, Marilyn Monroe și-a arătat lenjeria și astfel toate femeile au început să acorde mai multă atenție acestei piese de vestimentație. Au apărut chiloții din latex, fibre elastice sau mătase, dantelă, satin, cu croiuri tot mai provocatoare. Astfel, la mijlocul secolului trecut, chiloții au început să însemne lenjerie sexy. În jurul anilor 1960, s-a petrecut ceea ce astăzi cunoaștem sub numele de revoluția sexuală. Chiloții au deveni tot mai decupați. Frederick Mellinger a introdus bikini-ul pe piața americană în 1981, iar Pamela Anderson a asigurat succesul acestor chiloți, în serialul Baywatch. Doar în țările socialiste, explozia de bikini a apărut cu o întârziere de 20 de ani. Designer-ul Rudi Gernreich introdusese pe catwalk formula de azi a chiloților tanga în 1974. Însă acești chiloți string pentru femei au devenit faimoși prin 1990, mai întâi în țările din Vest, după care s-au răspândit în întreaga lume, datorită reclamelor Calvin Klein în care apărea Kate Moss. În 2002, o reputată firmă de lenjerie feminină a vândut peste 20 de milioane de tanga, aceasta fiind și perioada de apogeu a acestor chiloți. Desuurile tanga au făcut istorie și pentru că Monica Lewinsky a declarat că l-a sedus pe Bill Clinton și grație lenjeriei. La bărbați, personajul Borat a lansat cei mai monstruoși chiloți care au apărut vreodată într-un film. Deși chiloții de astăzi înglobează cele mai fanteziste idei posibile și s-au diversificat în tankini, bandini, monokini, thong bikini, halter bikini, C-String (în forma literei C), boxeri, sexykini, microkini, shorty, slip brazilian, slip italian, chiloții clasici n-au fost dați uitării, unul din argumente fiind acela că sunt și cei mai sănătoși.
Nici chiar lenjeria vintage nu a dispărut în totalitate astfel încît, în ziua de azi, se poartă de la chiloții „de pe vremea bunicii“, până la tanga sau cele mai fanteziste combinații de șnururi și petece.
Ce spun chiloții despre tine?
Bărbații care poartă boxeri largi trăiesc la oraș și au în general profesii legate de bani. Cei cu slip au multă grijă de felul în care arată, iar dacă sunt colorați, pot fi gay. Boxerii mulați sunt preferați de cei care țin să fie în pas cu moda și să pară șmecheri. Femeile care poartă chiloți albi, simpli, nu sunt neapărat inocente, dar pot duce cu gândul la școlărițe. Cele care au chiloți cu jartiere se simt foarte sexy și au multă încredere în sine. Boxerii colorați se potrivesc femeilor sportive, iar chiloții clasici celor care vor să se simtă confortabil. Femeile care poartă tanga sunt sofisticate, iar cele care nu poartă desuuri deloc sunt spirite libertine.
Știați că?
– Cuvântul chiloți (culottes) are origini franțuzești și a fost inaugurat în epoca medievală.
– Termenul de lenjerie a fost inventat în 1935, în Franța. Până atunci, londonezii spuneau la chiloți skiwy/skivey.
– Până în secolul XX, chiloții aveau un scop strict igienic și erau doar albi, la fel ca cearșafurile, pentru a fi dezinfectați mai ușor prin fierbere, fără a se decolora.
– Costumul bikini purtat de Ursula Andress în 1962, în filmul „James Bond 007 contra Doctorului No“, s-a vîndut în 2001 cu 65.800 de euro. Chiloții reginei Victoria s-au cumpărat cu 14.500 dolari.
– În 2011, actrița americană Raquel Welch (71 de ani) a fost desemnată cea mai frumoasă femeie în bikini din toate timpurile.
– Statistici: Un studiu din 1998 arăta că 60% dintre bărbați și 75% dintre femeile din Franța își schimbă lenjeria zi de zi. O americancă are aproximativ 21 de perechi de chiloți. Persoanele singure își schimbă chiloții zilnic mai des decât cele căsătorite.
– Recordul de chiloți purtați simultan: Jack Singer din New York – 215 perechi, în 2013.
– Tradiția spune că un adevărat scoțian nu poartă nimic pe sub kilt.
– O superstiție spune că femeile care poartă chiloți roșii de sărbători vor avea noroc în dragoste.
– O altă superstiție spune că dacă porți chiloții pe dos, nu se ating farmecele de tine.
– În 2012, Zimbabwe a interzis importul și vânzarea de lenjerie second-hand pentru a crește astfel producția în industria textilă internă.
– Industria chiloților la nivel mondial este estimată la peste 30 miliarde de dolari.
– În epoca victoriană, femeile purtau chiloți care lăsau liberă zona dintre picioare, deoarece se credea că așa e mai igienic.
– În timpul crizei economice, îmbrăcămintea de noapte și lenjeria de corp tricotată s-au vândut mai bine decât alte tipuri de lenjerie de corp.
– China este țara cu cea mai rapidă creștere a pieței de lenjerie din lume: aproximativ 20% pe an.
– Unii coloniști americani și-au cusut lenjeria pe corp, ca să le fie cald iarna. Nu se spălau până primăvara.
– Mormonii au și azi anumiți chiloți pe care îi consideră sacri și îi numesc „Armura lui Dumnezeu“.
– Rușii au realizat niște chiloți cu bacterii, care mănîncă lenjeria purtată a astronauților.
– În anii 1990, artiștii hip-hop au introdus moda masculină a pantalonilor căzuți, care lasă să li se vadă boxerii. De fapt, moda a apărut în închisoare, pentru că deținuților li se confiscau curelele. Alți istorici cred că acest stil a apărut ca un semn de disponibilitate în rândul homosexualilor.
– Pe 18 februarie 2014, în Rusia, Kazahstan și Belarus, femeile au protestat față de legea care urma să interzică lenjeria intimă din dantelă sau din poliester. Hotărârea urma să intre în vigoare la 1 iulie.
Citeste mai mult