„Circovii de Vară” erau descriși în legende de mult uitate drept nişte duhuri malefice care provocau furtuni, vârtejuri, tunete şi fulgere, prăpăd în turmele de vite, precum şi o boală ciudată numită, cunoscută ca „Luatul din Circovi”. Această sărbătoare ținea trei zile – 15, 16 şi 17 iulie, zile în care era interzis cusutul, ţesutul, torsul, prelucrarea lânii şi a pieilor de animale.
În veacurile trecute, oamenii păstrau vechile tradiții, cele dinaintea apariției creștinismului pe aceste plaiuri. În luna iulie erau respectate unele zile despre care se cunoștea din vechime că erau patronate de către zeităţi feminine rele. Despre acestea se spunea că îi pedepsesc aspru pe cei care nu le respectă zilele, abătând asupra recoltelor grindină şi foc, iar oamenilor aducându-le o boală stranie, un fel de vrajă din care doar cu anumite descântece şi ierburi de leac se mai pot salva. Venirea creștinismului a impus suprapunerea noilor sărbători peste cele vechi. Pentru a ține minte noile sărbători, acestea erau denumite, grupate în așa fel încât oamenii să facă legătura cu cele vechi. Numele de „circovi“ vine din expresia slavonească „ţerkovnâie sviata“, însemnând „sfinţii Bisericii“. Calendarul popular consemna Circovii de Vară, iar calendarul creștin-ortodox prăznuia Sfințiii Mucenici Chiric şi Iulița, Sfântul Sfinţit Mucenic Atinoghen cu cei 10 ucenici ai săi și Sfânta Mare Muceniță Marina. Izolat, sfinții enumerați erau considerați lucrători ai Sfintei Marina, care își adunau puterile pentru ca timp de trei zile oamenii să nu mai fie cu gândul la cele lumești, ci să se întoarcă către Dumnezeu.
Protectorii mamelor și a credincioșilor pe timp de război
Sfinții Chiric și Iulița au trăit în veacul III-IV d.H.: în cetatea Iconiei, Iulița făcea parte dintr-o familie înrudită cu împărații Romei. Ea era creștină, dar căsătorită cu un bărbat pe care îl alesese familia sa. Iulița l-a născut pe pruncul Chiric și la scurt timp a rămas văduvă. Când băiatul a împlinit trei ani, mama sa a fost arestată în perioada prigoanei creștinilor și schingiuită pentru a renunța la credința în Iisus Hristos. Mama și micul Chiric au primit împreună mucenicia. Moaștele lor au fost descoperite în perioada Sfântului împărat Constantin, radiind bună mireasmă și făcând miracole. În tradiția creștină, Sfinții Chiric și Iulița sunt cunoscuți drept ocrotitori și ajutători ai mamelor ce le mor copii, le alină durerea și le întăresc credința. Sunt considerați tămăduitori de boli grele, ajutători ai mamelor care își cresc copiii în credință, ascultă rugăciunile celor care doresc pace și o bună comunicare în familie. De asemenea, Sfinții Chiric și Iulița sunt recunoscuți pentru ajutorul pe care îl oferă credincioșilor pe timp de prigoană și război. Creștinii se roagă sfinților și pentru a ajuta celor săraci, bătrânilor, văduvelor și să le fie ocrotitoare femeilor singure, mai ales celor ce au copii.
Ciurica, ziua în care bărbaților le este frică de femei
Ciurica, conform etimologiei populare, reprezintă o entitate răzbunătoare, care „ciuruia“ în bătaie pe cei ce lucrau în ziua ei. Prin multe zone din țară, Ciurica era prima zi a Circovilor de Vară. Circovii erau văzuți de către țărani ca niște ființe malefice care îi torturează cu boli și durere. Odată cu apariția creștinismului, aceste entități erau percepute ca un mic sobor de sfinți, fiecare cu propria personalitate. Legenda sărbătorii Ciurica are la bază viața sfinților Sfinților Chiric și Iulița, prăznuiți pe data de 15 iulie. Au fost omorâți în bătaie de către păgâni, pentru că nu au acceptat să renunțe la iubirea Mântuitorului Iisus Hristos, în popor Ciurica era percepută ca patroana unei confrerii feminine deosebit de puternice, care conferea inițiatelor forța necesară pentru a lupta cu armele bărbaților într-o societate masculină. Expresia „a ciurui în bătaie” era asocia cu această sărbătoare. În prima zi de Ciurica femeile „plăteau polițe“ bărbaților. Astăzi femeile erau considerate mai puternice decât bărbații, iar aceștia dispăreau dis-de-dimineață de acasă pentru a nu deveni victime ale violenței domestice.
Sf. Sf. Mc. Antinoghen și cei 10 ucenici ai săi, protectorul împotriva grindinei
Sf. Sfințint Mc. Antinoghen și cei 10 mucenici ai săi au trăit în perioada veacurilor III-IV d.H. Sf. Antinoghen era episcop creștin, care prin puterea credinței întorcea pe mulți de la credința păgână și le propovăduia Învățătura Mântuitorului Iisus Hristos în orașul Pidaton din Sevastia Capadociei. Toate acestea se petreceau în perioada prigoanei creștinilor. Autoritățile au aflat și sfântul a fost arestat în mănăstirea în care viețuia împreună cu cei zece ucenici ai săi. Sfinții au primit mucenicia după îndelungi chinuri. Tradiția ne amintește că, înainte de a muri, Sf. Antinoghen a discutat cu un cerb pe care îl salvase de la moarte. După moartea sfântului, cerbul venea în fiecare an la mormântul sfântului printre credincioșii care participau la Sfintele Slujbe creștine. Țăranii de altădată respectau această a doua zi a Cricovilor de Vară pentru a fi feriți de stihiile naturii. Să ne amintim că, prin multe dintre satele de odinioară prezența preotului creștin era în anumite momente refuzată, preotul fiind chiar alungat, deoarece nesocotea tradițiile calendarului popular. Cei care munceau la câmp încercau prin diferite mijloace magice să oprească stihiile cerului care, în această perioadă a verii, se manifestau mai ales sub forma grindinei nimicitoare a culturilor
Tradiții și obiceiuri în a doua zi a Circovilor de Vară
Circovii erau considerați ca păzitorii și îngrijitorii de hrană ai fiarelor sălbatice și, împreună cu Filipii, mai mari peste fiarele sălbatice. Odată se povestesc chiar trei rânduri de Circovi: trei zile vara, trei toamna și trei iarna a consemnat etnologul Adrian Fochi. Printre străbunicii noștri circula o poveste legată de această zi. Se zicea că un popă, făcându-se mai breaz ca noi și ca să ne facă și pe noi să muncim în aceste sfinte sărbători ținute din moși-strămoși cu multă sfințenie, s-a dus în aceste zile de sărbătoare să strângă niște fân cosit de curând. Noi, nu, că sunt Circovii și-l lovește ceva, de rămânem fără de el. Preotul, nu, că are să-i ciricăie el! Și nici una, nici alta, se duce și se apucă de strâns fânul. Ce se întâmplă? Un trăsnet cade din cer senin, aprinde fânul și ne omoară pe bietul popă! Așa vor păți toți cari n-ascultă de noi, ăștia, bătrânii, și de „n-ai bătrân la casă trebuie să-l cumperi”, zicea un proverb bătrânesc! Această poveste frumoasă culeasă de Th. Speranția relevă vechimea și continuitatea unor obiceiuri pe teritoriul României. Se spunea că cine se păzește de a lucra în Circovi, bolile nu-l strâng tare în cercuri, adică nu devin chinuitoare.
Mărina Măcinica, a treia zi a Circovilor de Vară
În poveștile populare, Mărina era descrisă cum a prins pe dracul care mergea să toace la biserică. Ea i-a luat ciocanele sau maiele și l-a bătut cu ele până l-a lăsat aproape mort, umplându-l de sânge. Sf. Marina e zugrăvită după ușa de la biserică ținând pe dracul de corn, cu chip de capră și chinuindu-l și lovindu-l cu strășnicie. Marina, a treia zi a Circovilor era serbată cu strictețe, deoarece efectele încălcării zilei sfintei erau numeroase: „pe cine lovește în această zi, nu se mai scoală“, provoacă boli de lungă durată, lovituri, căzături. Poate incendia recoltele sau poate atrage lupii asupra turmelor. Este o zi bună pentru asigurarea remediilor magice. Ca și în cazul Ciuricăi, credințe sau superstiții specifice („această sărbătoare n-o spune popa, că-i moare preoteasa“ – din nou preotul „necredincios“ este cel pedepsit!) pot fi observate și în cazul acestei zile, în care de asemenea activau confreriile feminine, probabil pe întreaga perioadă de trei zile („sătenii nu știu în ce zi cade și țin trei zile, doar s-o nimeri una“).
The post Tradiții în mijlocul verii – Circovii de vară appeared first on Stiri Neamt.
Citeste mai mult
