Sfârșitul lui august are o zi de post negru, pe 29 august. Praznicul Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul sau Crucea mică, cum este marcată în Calendarul popular, face parte din zilele de post negru de peste an rânduite de Sfinții Părinți Creștini. În această zi nu se mănâncă varză, poame roșii, fructe sau legume rotunde care seamănă cu un cap: pepeni, mere, pere, nuci, usturoi etc. Nu se mănâncă din farfurie și nu se taie nimic cu cuțitul, ci totul se rupe cu mâna.
Sfântul Ioan Botezătorul a fost fiul Elisabetei și al preotului Zaharia. I-a fost atribuit supranumele de ”Înaintemergătorul”, pentru că a vestit venirea lui Hristos. Cel pe care Mântuitorul Iisus Hristos îl descria ca fiind ”cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el” (Luca 7,24-28) a fost ucis dintr-un simplu motiv: Ioan îl critica public pe Irod pentru traiul nelegiuit alături de soția fratelui său. La cererea mamei sale, Salomeea i-a cerut lui Irod capul lui Ioan, răsplată pentru un dans. Irod, de teamă că Ioan Botezătorul ar putea învia, a dat ucenicilor doar trupul sfântului, pentru a fi înmormântat la Sevastia. Capul său a fost îngropat de Irodiada în curtea sa, dar miracolele au început să se arate. Capul Sfântului Ioan Botezătorul a fost ”pierdut” și descoperit prin minune dumnezeiască de cel puțin trei ori. Aceste zile sunt marcate în calendarul creștin ortodox: 24 februarie – Întâia și a doua aflare a Capului Sfântului Ioan Botezătorul, 25 mai – A treia aflare a Capului Sfântului Ioan Botezătorul.
* Tradiții de Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul
În multe dintre satele de altădată, 29 august se ținea cu post aspru, pentru ca oamenii să fie feriți de friguri. Din bătrâni se spunea că, din această zi, încep frigurile a prinde pe oameni, după cum consemna etnologul S. Mangiuca, prin anul 1882.
Pentru că se spunea că Sfântul Ioan Botezătorul a fost decapitat pe curechi, nimeni nu mânca în această zi varză. Se spunea că ”Sfântului Ioan de șapte ori i s-a tăiat capul pe varză și de șapte ori a înviat”. Aproape toată lumea postea în această zi. Unii mâncau numai struguri sau ajunau. Nu se mânca din blid, farfurie, deoarece Irod a primit capul Sfântului Ioan Botezătorul pe o tipsie.
În această zi, femeile chefuiau fără bărbați, considerând că astăzi este ”ziua în care ele sunt la fel de mari ca ei”.
Bătrânii spuneau că, dacă nu cade brumă până în ziua în care este prăznuită Tăierea Capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, nici nu va cădea așa curând și toamna va fi mai călduroasă.
* Hramul Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul
Mănăstirea Secu din județul Neamț își serbează hramul Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul. Cu o vechime de peste 500 de ani, această vatră monahală a fost întemeiată de Cuviosul Zosima Ieroschimonahul. Urmând exemplul sihaștrilor Prohor, Veniamin, Chiriac, Visarion, Stefan, Spiridon, Atanasie și alții, Cuviosul Zosima, aflat sub Harul Sfântului Duh, a hotărât să intre și el în nevoința călugărească. Și-a vândut toate averile și a întemeiat pe valea Secului primul schit, numit ”Schitul lui Zosima”.
Un alt mare trăitor moldovean, legat sufletește de Mănăstirea Secu, a fost Sfântul Paisie de la Neamț, prăznuit pe 15 noiembrie, unul dintre cei mai mari stareți pe care i-a avut monahismul nostru românesc. A trăit în veacul al XVIII-lea. Se spunea despre starețul Paisie că, o dată pe an, de la praznicul Adormirii Maicii Domnului până la 30 august, mergea la Mănăstirea Secu, unde petrecea două săptămâni, ținea cuvânt de folos în biserică, mângâia pe frați, participa la sărbătoarea mănăstirii, îi binecuvânta pe toți, apoi, în sunetul clopotelor, seîntorcea la Mănăstirea Neamț.
Biserica lui Ștefan cel Mare din Vaslui este un alt lăcaș care își serbează hramul. Sfințită în anul 1490, a fost ridicată drept mulțumire pentru ajutorul primit de la Sfânta Treime de armata moldovenilor pentru obținerea victoriei asupra turcilor la Podul Înalt. Această biserică a avut rolul de paraclis al Curții Domnești din Vaslui. Avariată de cutremure, a fost reconstruită din temelie în anul 1820.
Biserica din Reuseni, Suceava, e o altă ctitorie a marelui domnitor ce poartă hramul Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul. A fost zidită pe locul unde, pe 15 octombrie 1451, tatăl lui Ștefan, voievodul Bogdan al II-lea, a fost ucis de Petru Aron. Tradiția spune că, după i-a fost omorât tatăl, tânărul Ștefan s-a refugiat în pădurea vecină, ascunzându-se într-un stejar, de frica lui Petru Aron, care voia să-l omoare.
După câțiva ani, Ștefan cel Mare s-a ridicat cu oaste împotriva uzurpatorului Petru Aron și, după două lupte – la Orbic și Doljești -, l-a învins, urcând pe scaunul Moldovei. Construcția bisericii a fost începută pe 8 septembrie 1503, sub Ștefan cel Mare, și a fost finalizată pe 18 septembrie 1504, de fiul său, domnitorul Bogdan al III-lea.
The post TRADIȚII Crucea mică sau Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul appeared first on Stiri Neamt.
Citeste mai mult