Lydia Nesterenko, o jurnalistă din Ucraina care s-a refugiat în Prahova, publică în Observatorul Prahovean articole despre ce se întâmplă în țara sa, ocupată de trupele rusești. Astăzi, Lydia scrie despre cum au avut de suferit satele și orașele din Ucraina din cauza invadatorilor după ce a reușit să discute, prin telefon sau internet, cu mai mulți localnici. Cine este Lydia Nesterenko, autorul acestui articol. Află-i povestea de aici: O jurnalistă din Ucraina care s-a refugiat în Prahova, vorbește despre ororile războiului: ”Diminețile mele încep cu mesajul: Este toata lumea în viață?”
În regiunea Zhytomyr, districtul Korosten, cinci așezări au fost sub controlul ocupanților ruși pentru o perioadă de timp. Localnicii spun că imediat ce au început bombardamentele și ocupanții au intrat în sat, localnicii au fugit singuri. Ocupanții le-au oferit oamenilor posibilitatea să-și pună bandaje albe și să li se alăture.
Doamna Galina este unul dintre locuitorii satului ocupat, care a fugit de soldații rusi pe cont propriu. Femeia își amintește că s-a trezit la 04:30 într-un vuiet teribil. Evacuarea a fost efectuată de un singur autobuz și nu toata lumea a știut despre asta.
”Din 24 februarie și până pe 13 martie am stat în sat. La ora 04.30 ne-am trezit într-un zgomot infernal. Am mers la fereastră și am văzut pe fundalul cerului întunecat – fulgerări strălucitoare. A sunat un coleg și mi-a spus că pădurea este în flăcări și că un obuz a explodat în curtea lor. Am intrat în panică. Îmi spuneam mereu că nu poate fi adevărat. Autoritățile locale din sat au organizat un autobuz cu care să evacuam satul. Cei care aveau vehicule proprii s-au orientat rapid și au plecat imediat. Eu și soțul meu am ezitat să fugim, iar apoi a fost prea târziu: în nici trei ore, drumurile strategice au fost ocupate de inamici și nu am mai avut voie să plecăm. Chiar s-a și tras asupra mașinii unui locuitor din zonă care a încercat să fugă”, spune Galina.
Invadatorii ruși au crezut inițial că localnicii vor trece de partea lor. În schimb, ei garantau siguranța și deportarea oamenilor în Belarus. Sătenii au refuzat să plece în țara vecină și au ales să fugă de soldații ruși în pădure.
„Ocupanții au cucerit imediat o instituție silvică și au zdrobit utilajele rămase cu tancurișe. Patrula de poliție, care se afla înainte de atac la o intersecție strategică de drumuri, a fost învinsă, iar mașina a fost confiscată de la directorul adjunct al instituției silvice. Acesta a reușit cumva să scape. Pădurile au devenit un loc relativ sigur. Ocupanții nu au intrat în sat în prima săptămână. Apoi au apărut la noi în sat mai multe tancuri și vehicule blindate de transport și trupe. Apoi, zilnic, un grup de cinci soldați ruși făcea ocol prin sat și ne vorbeau. Au spus că totul în jur este minat și dacă cineva vrea să plece ne vor pune un bandaj alb pe mâneci și ne vor duce în Belarus, altfel nu ne eliberează”, ne-a povestit femeia.
Mulți localnici au decis să fuga, chiar dacă drumul din sat putea fi minat. Au mers 24 de kilometri, prin pădure.
”Am făcut un ocol mare ca să putem ajunge la cunoscuții noștri. Satul nostru, ca multe altele, se afla în pădure. Ocupanții nu cunoșteau acel drum din pădure și nu au reușit să-l mineze, mai ales pentru că este vorba de o suprafață foarte mare”, a spus Galina. Aceasta, împreună cu soțul său, au reușit să ajungă într-un loc sigur.
Localnicii din satele ocupate spun că armata rusă a jefuit casele civililor. Soldații au furat aparate de uz casnic și unelte de construcție, chiar și lopeți, găleți și lighene. Temându-se de un contra-atac al Forțelor Armate ale Ucrainei, de fuga localnicilor din satele din regiunea Jytomyr, ocupanții au distrus două poduri din comunitatea Narodytsia, aruncându-le în aer.
În prezent, satele din districtul Korosten au fost eliberate, se lucrează la curățarea și protejarea asezărilor de explozivi. Din păcate, chiar dacă ocupanții au fost respinși din regiune, localnicii nu pot trece la o viață normala, pașnică. Câmpurile din comunitatea Narodytsia sunt încă „semănate” cu dispozitive de muniție cu reacție, pe care inamicul le-a folosit în toate satele pașnice. Din păcate, au existat cazuri când civilii au detonat dispozitive explozive lăsate de ocupanți, devenind victime ale acestui război.
Poliția îndeamnă localnicii să fie extrem de atenți, să nu se apropie de obiecte și echipamente necunoscute, să nu intre în spațiile abandonate, să respecte interdicția de a vizita pădurea. În cazul detectării de muniție sau alte obiecte suspecte, oamenii sunt rugați să informeze imediat politia, pompierii sau autoritățile locale. Locuitorii comunității care au plecat temporar ar trebui să aștepte anunțul oficial privind siguranța teritoriilor, până să se întoarcă acasă. Războiul continuă…
FOTO
#tdi_1 .td-doubleSlider-2 .td-item1 {
background: url(https://www.observatorulph.ro/wp-content/uploads/2022/04/biserica-ucraina-80×60.jpeg) 0 0 no-repeat;
}
#tdi_1 .td-doubleSlider-2 .td-item2 {
background: url(https://www.observatorulph.ro/wp-content/uploads/2022/04/razboi-80×60.jpeg) 0 0 no-repeat;
}
#tdi_1 .td-doubleSlider-2 .td-item3 {
background: url(https://www.observatorulph.ro/wp-content/uploads/2022/04/razboi-in-ucraina-80×60.jpeg) 0 0 no-repeat;
}
#tdi_1 .td-doubleSlider-2 .td-item4 {
background: url(https://www.observatorulph.ro/wp-content/uploads/2022/04/razboi-ucraina-80×60.jpeg) 0 0 no-repeat;
}
#tdi_1 .td-doubleSlider-2 .td-item5 {
background: url(https://www.observatorulph.ro/wp-content/uploads/2022/04/ucraina-80×60.jpeg) 0 0 no-repeat;
}
1 de 5
Varianta în limba ucraineană a acestui articol:
“Крали навіть лопати, відра та тази”, –
“сувеніри”з України російських окупантів
Від тимчасової окупації російських загарбників постраждало чимало українських міст та сіл. Так на Житомирщині, у Коростенському районі деякий час під контролем окупантів знаходилося п’ять населених пунктів .
Місцеві жителі розповідають, що, як тільки почалися обстріли і окупанти зайшли в село, місцеві тікали самотужки.
Окупанти людям пропонували начепити білі пов’язки та перейти на їх бік.
Пані Галина одна із мешканок окупованого села, яка самостійно тікала від російських солдатів. Жінка пригадує , що прокинулася о 04:30 від страшного гуркоту. Евакуацію проводили лише одним автобусом і знали про це не всі.
“З 24 лютого по 13 березня ми були в селі. О 04.30 прокинулися від страшного гуркоту. Одразу до вікна: на фоні темного неба – яскраві спалахи. Пролунав телефонний дзвінок колеги: “Горить лісництво і вибухнув снаряд у нашому дворі”. Ми були в паніці та не вірили. Місцева влада у селі організувала автобус. Хто мав свій транспорт і швидко зорієнтувався, виїхали одразу. Ми з чоловіком замешкалися, а потім було пізно: через три години стратегічне перехрестя було зайняте ворогом. Виїжджати вони не дозволили. Авто одного місцевого жителя обстріляли”,- розповідає Галина.
Російські загарбники хотіли, щоб місцеві перейшли на їх сторону. Натомість гарантуватимуть безпеку та відведення людей у Білорусію. Проте місцеві вибрали не сусідню країну, а втечу в ліс.
“Окупанти одразу розгромили ще одне лісництво, техніку, яка залишилась, розчавили танками. Розгромили поліцейський патруль, що були на перехресті до захоплення, відібрали машину у заступника директора лісгоспу. Йому якимось чином вдалось врятуватись. Лісами вийшли у відносно безпечне місце. Перший тиждень окупанти не заходили в село. З’явились на другий тиждень: 2 танки, 6 БТР. Потім регулярно, кожен день, приходили 5 окупантів, обходили село, розмовляли з нами. Говорили, що навкруги все заміновано, що хто хоче виїхати, то білу пов’язку на рукав, і вони нас вивезуть в Білорусію, інакше не випустять”, – розповідає жінка.
Місцеві вирішили тікати і їх не зупинило навіть, те, що в селі може бути замінована дорога. Йшли 24 км пішки.
“Пішки лісами пройшли десь 24 км. Давали дуже великий круг, щоб вийти до своїх. Наше село, як й інші, серед лісу. Цю дорогу окупанти не знали і не все вони зуміли замінувати, бо це дуже велика територія”,- розповідає жінка.
Через деякий час Галина зі своїм чоловіком дісталися до безпечного місця.
Місцеві жителі окупованих сіл розповідають, що російське військо грабувало будинки мирних жителів: крали побутову техніку та будівельний інструмент, вантажили навіть лопати, відра та тази. Побоюючись контратаки з боку ЗСУ, а потім тікаючи з сіл Житомирської області, окупанти знищили авіаударом та підірвали два мости у Народицькій громаді. Дуже переймалися тим, щоб зберегти, награбоване в хатах.
Наразі села Коростенського району вже звільнені,тривають роботи із зачистки та убезпечення населених пунктів від вибухонебезпечних предметів.
На жаль, те що окупантів витіснили за межі області не дозволяє одразу перейти до звичного, мирного життя. Поля у Народицькій громаді поки ще «засіяні» залишками реактивних боєприпасів, якими ворог крив мирні села. На превеликий жаль є випадки коли на залишених окупантами вибухових пристроях підривалися мирні громадяни.
Поліцейські закликають місцевих жителів бути вкрай обережними, не наближатися до невідомих предметів та техніки, не заходити у покинуті приміщення, пам’ятати про заборону відвідування лісу. У разі виявлення боєприпасів або їх частин, інших підозрілих предметів негайно повідомляти поліцію, рятувальників або органи місцевої влади.
Жителям громади, які тимчасово виїхали, варто зачекати із поверненням додому до офіційного оголошення про безпечність територій.
Війна триває.
Articolul “Soldații ruși ne-au furat până și lopețile!” Mărturiile supraviețuitorilor războiului din Ucraina care locuiesc în Korosten apare prima dată în Observatorul Prahovean.
Citeste mai mult