Prefață la „Fuga din Babel…” de Cristina Danilov
Tocmai a apărut o carte, care mi-a plăcut foarte mult la lectura în manuscris, așa că am acceptat cu plăcere să-i scriu o prefață – Cristina Danilov, Fuga din Babel și alte povestiri pentru suflet, Editura Junimea, 2023. Prefața mea descrie pe scurt demersul autoarei, dar dezvăluie și motivele pentru care cartea mi-a plăcut…
Prefață
Am citit cu mare interes și plăcere această carte în care Cristina Danilov reunește articolele/ eseurile publicate în ultimii ani la rubrica sa din Ziarul de Iași. În titlu, autoarea numește textele povestiri și, în fond, are dreptate, în măsura în care ea își exploatează excelent două din darurile sale, unul înnăscut, mă refer la talentul literar, și celălalt cîștigat, pregătirea de psiholog. Povestiri însă nu ficționale, ci mereu cu un sîmbure preluat din realitate, din situațiile cu care se întîlnesc oamenii, din situațiile dintre aceștia. Temele sînt extrase deci din această realitate – dragostea, ura, prietenia, tipurile psihologice, trăirea evenimentelor limită, de la despărțire la moarte etc -, dar ele sînt tratate cu instrumentele pe care psihologia le pune la dispoziție. Dar aici, scriitorul din Cristina Danilov își spune cuvîntul. Textele nu suferă de emfaza expertului, nu se face paradă de teorii și concepte, acestea sînt evocate prietenos, cît este nevoie pentru înțelegerea situații supuse anchetei de către cei care se pot întîlni cu ele, care deja s-au întîlnit. Cartea nu este scrisă pentru psihologi sau alți specialiști în științele omului, ci pentru ceea ce numim marele public, marele public cultivat, ca să fiu mai precis. Nu este scrisă nici pentru scriitori în mod deosebit, nu caută efecte de stil sau artificii de construcție, este pur și simplu scrisă foarte bine, în măsura în care face pe deplin inteligibil un limbaj totuși profesional și un aparat conceptuale-teoretic unui public care nu este neapărat pregătit în domeniu.
Știam o parte din textele reunite în carte la vremea apariției lor în ziar, altele mi-au scăpat atunci, dar le-am citit acum pe toate cele primite. Cu mare interes și plăcere, cum spuneam. Le-am citit, aș putea spune cu „trei ochi”, deși am doar doi și nici aceștia în forma lor maximă! Am citit prin urmare ca psiholog, ca scriitor și ca un simplu membru al publicului. Trebuie să recunosc că, pe parcursul lecturii, m-a bîntuit adesea și un fel de invidie prietenească. Eu mi-am folosit numai întîmplător niște daruri pe care le aveam! Am făcut profiluri de politicieni sau alte lighioane cu „cu personalitate accentuată”, iar adesea am căzut în pamflet, punînd mai mult în farfuria scriitorului decît a psihologului! Mi-ar fi plăcut ca în îndelungata mea carieră jurnalistică să-mi fi trecut prin minte ideea unei asemenea rubrici, a unei astfel cărți. Dar n-a fost să fie! Poate din pricina acestei invidii amicale, am încercat să citesc și cu un fel de al patrulea ochi, unul „rău”, să caut punctele în care aș fi în dezacord cu autoarea, unde mi s-ar părea că nu greșește. Nu am găsit, chiar și cînd am încercat să forțez. De pildă, în textul dedicat prințului Harry și „sinistrei sale soții”. Cum vedeți, o dădeam spre pamflet, așa că m-am abținut! Cristinei i-a ieșit foarte bine, a păstrat măsura psihologului.
În încheiere, vreau s-o felicit pe Cristina Danilov pentru rubrica pe care a inventat-o și pentru această frumoasă carte care a rezultat. Îi doresc mult succes mai departe. O voi citi în continuare în ziar și aștept volumele care sper că vor urma…
Liviu Antonesei
24 Februarie 2023, la un an de război
2.Poezii noi, de mai…
Ēkstasis
cu un an și o lună mai înainte ca semnele roșii
să acopere harnice cîmpul cel galben, alte semne
au fost – tot roșii, tot pe cîmpul galben –, dar nu
era vorba despre degetele nervoase, palmele mici,
nici despre încheieturile subțiri și neliniștite,
erau despre extaz, dar nu acela de la capătul
lungilor meditații venite din Tibet cu ani înainte,
celălalt extaz, o salbă lungă de extaze petrecute
de-a lungul anului întreg și al unei întregi luni…
poate că sînt nume închipuite, poate că sînt
sosite tot din depărtarea enigmaticului Orient,
așa cum se întrupau cu litere roșii pe galben:
„extazul cetății cu porțile deschise înaintea cuceritorului,
extazul muntelui prăbușit peste trup, cel care te despică
dulce ca pe o nucă cu miezul verde, extazul roșu și plin
care imită buburuza, cel care privește moartea în ochi,
extazul regal, extazul de căprioară alergată prin păduri,
extazul ca o punte spălată de mare, extazul din care răsare
floarea soarelui, extaz ca o ardere de viu, extazul care duce
pietre grele de dorință și le dă drumul sparte în trup,
extaz de carne și țipăt, extaz ca o furtună pe mare,
extaz ca un fulger care despică luminos cerul, extazul
de baklava ghiftuită cu miere, extaz ca un ropot de aplauze,
extaz ca o grădină crescută din apa mării, extaz cu fluturi
scuturați în pîntece, extaz halucinant ca o cruce de mort,
extaz ca un cerc de foc în care îți faci cuib, extazul ca o zi
fierbinte de vară, extaz ca o rugăciune, extaz întins pe piele
ca mierea pe o felie caldă de pîine, extazul mistic, extaz
ca o bombă detonată în ultima secundă a lumii, extaz
gălăgios și curat de vrăbiuță, extaz ca un foc de lemne uscate,
extaz sufocat de fantasme erotice, extazul ca o baie fierbinte
și viguroasă, extaz de vulcan erupt în mare, extaz ca un bolovan
de plăcere purtat în spate de Sisif fericit, extazul care aduce
cerul mai aproape, extaz de animal înjunghiat, extazul
care te strînge în tine ca pe un foetus, extazul…
și deasupra a toate, ca un acoperiș, extazul din balconul
de lîngă mare, din munții cei aprigi de cretă…”
Nimeni nu știe, poate că sărbătoarea nu s-a încheiat…
23 Mai 2023, în Iași
3.Semnalări amicale…
RIP Tina Turner
Pe 24 mai, la locuința sa din Elveția, a plecat dintre noi una din marile legende ale rock’n’roll-ului, poate chiar regina acestuia. Am descoperit-o acum foarte multă vreme, pe cînd cînta cu abuzivul său fost soț, Ike Turner și trupa acestuia, dar am ascultat-o mereu cu mai multă plăcere ca solistă… Mulțumesc poetului Adrian Vasiliu că m-a anunțat, pentru cei din generația noastră e o pierdere uriașă. Postez articolul comemorativ din The Guardian și concertul din 2000 de pe Wembley, cînd avea deja 60 de ani. Domnul s-o odihnească…
https://www.theguardian.com/music/2023/may/24/tina-turner-legendary-rocknroll-singer-dies-aged-83
RIP Martin Amis
Ne-a părăsit la numai 73 de ani, în urma unui cancer esofagian, excelentul scriitor britanic, autor al mai mult de zece romane, Martin Amis. Acum mai puțin de două luni, i-am recitit amplul roman Banii… Într-o perioadă, am preluat multe interviuri din The Paris Review, dar cel acordat de scriitorul acum dispărut nu a apărut la vedere. A apărut acum, cu ocazia tristului eveniment, așa că îl preiau. Îi mulțumesc poetului Nicolae Coande pentru link, ca și pentru cel către articolul din The Guardian.
https://www.theparisreview.org/interviews/1156/the-art-of-fiction-no-151-martin-amis
https://www.theguardian.com/books/2023/may/20/martin-amis-era-defining-british-novelist-dies-aged-73
Neamțu Țiganu în vizită la Iași (Ep. 1 – 4)
Aflu de pe blogul lui Neamțu Țiganu că pe 5 și 6 mai s-a aflat în vizită la Iași, ca un fel prefață pentru un sejur de zece zile în Bucovina. Este un vechi prieten din cyberspațiu pe care, acum mai bine de zece ani, am avut plăcerea să-l întîlnesc la Koln, unde susțineam o conferință și un recital poetic. Atunci, împreună cu soția, a venit cu mașina de la Dusseldorf și am apucat să vorbim oleacă. De data aceasta, nu mi-a dat semn, așa că nu ne-am revăzut. Am citit cu plăcere cele patru relatări ale vizitei sale la Iași, însoțit de un grup de prieteni, cărora are amabilitatea să le dea din cînd în cînd cuvîntul. A făcut și multe poze, așa că reportajul poate fi urmărit și vizual. Poza preluată este din Sala Pașilor Pierduți a Universității, sectorul dedicat expozițiilor temporare. Cred că e o expoziție pe care ar trebui s-o văd și eu! Mă bucur să constat că vizita pare să-i fi făcut plăcere și că s-a simțit bine în orașul meu…
http://la-neamtu-tiganu.blogspot.com/2023/05/iasi-1.html
http://la-neamtu-tiganu.blogspot.com/2023/05/iasi-2.html
http://la-neamtu-tiganu.blogspot.com/2023/05/iasi-3.html
http://la-neamtu-tiganu.blogspot.com/2023/05/iasi-4.html
Adrian Grauenfels: Nopțile fachirului, Traduceri, Vol. XVII
Îmi amintesc ușor amuzat că, pe cînd publica cel de-al X-lea volum din seria de traduceri lirice, prietenul nostru, poetul Adrian Grauenfels, credea că e și ultimul! Între timp, ne apropiem de numărul XX – și este foarte bine așa. Prima secțiune din acest nou volum cuprinde de fapt poezii proprii, inspirate eventual de poezia altora, apoi urmează traducerile – mulți poeți, diverși, interesanți. Încă o dată, mulțumiri Adrian!
https://www.academia.edu/102384219/Adrian_Grauenfels_Nop%C8%9Bile_fachirului_Traduceri_vol_XVII
4.De la prieteni – Gabriel CHIRIAC
Prietenul nostru Gabriel a mai simțit nevoia să viziteze zone îndepărtate, geografic sau temporal, ale poeziei. Îmi amintesc că primele lui poeme arătau o bună frecventare a „japonezăriilor”, din care ieșeau stampe „pictate” de propria sa mînă. Apoi, îmi aduc aminte alte cîteva poeme omagiu pentru poezia beat. Acum face o experiență la fel de interesantă, coboară în stratul romantic aruncînd în trecere o privire și spre „cîntecele de mahala” ale lui M. R. Parschivescu – fără parada argotică…
Poemă retro
Prințesa nopții, cinică, cenușie de vicii
și încărcată de vorbe murdare,
cu pumni de fier și suflet sfidător,
își strigă suferința din buza paharelor amare
În lumina felinarelor, plină de obosite păcate,
străbătea orașul cu străzi pustii și trotuare obscene,
clătinându-se beată și drogată sub povara visurilor
îngropate în realitatea dezbrăcată de sentimente
Dar într-o zi, în barul anonim, înecat în fum de țigară,
un poet cu privire senină i-a mângâiat ușor mâna –
brusc timidă, deși abia ieșită din păcat, a surâs inocent
cu ochii pierduți într-o supradoză de fericire
În lumea ei, iubirea însemna un pahar cu alcool ieftin,
luminile strălucitoare sunt utopii disperate,
dar el, poetul, i-a dăruit o pernă să-și rezeme capul
și ea, prințesa întunericului, s-a simțit eliberată
Trupu-i senzual, expus în fiecare noapte la tarabă,
incapabil să simtă, deși tânjea, a născut versuri răvășitoare
și prințesa nopții, mai mereu în delirium tremens, să uite,
a găsit o secundă fericirea de a fi suflet de femeie…
5.Tot de la prieteni – Daniel MARIAN
Un nou și bun poem de la Daniel Marian, unul dintre cele cu titlul în final, ca să pună probleme de paginare! Glumesc, importantă este calitatea poeziei…
dintr-odată am mai multe umbre
una este a celui care iubesc
alta a celui care mă tem
şi mai sunt nişte umbre prinse la mijloc
pe care le iubesc dar de ele mă tem cel mai tare
ultima umbră e cea a morţii mele
confundându-se cu naşterea
la tragerea la sorţi a totului sau nimicului
– iată umbrele mele – zisei îngerului
pune-le şi lor aripi să zboare cu tine
îmbrăţişând dorul solemn
ca pe o pasăre oarecare
umbrele
6.Tot de la prieteni – George Nina ELIAN
Data trecută, am publicat cel mai lung poem din cel mai recent volum al poetului George Nina Elian, Grația cu care moare o frunză (Editura Hoffman, 2023). Acum, m-am gîndit să public cîteva din cele mai scurte poeme din același volum, ca să pun în lumină disponibilitate poetului de a manevra în spații lirice de diverse dimensiuni. Sînt poeme minunate în concentrarea lor foarte expresivă…
Fapt divers
plouă
(aerul e gri
ca-ntr-o imensă literă de tipar
ce şi-a ucis
autorul)
Rugă
iartă-mă, Doamne,
dacă iubesc prea mult,
dar asta e tot ce am!
Reflex
refugiată-n porii depopulatei realități,
singurătatea tremura
de propria spaimă
Fără titlu
ce ieri
va fi mâine
acest azi!…
O aripă de pescăruș negru
tot ce vedeam
era sprânceana ta ridicată a întrebare
semăna cu o aripă de pescăruș negru
un semn discret
(ca o plecare incognito)
trimis din gările mici
și singure
Nechifor BUGEAC
Și înțelept dice Hronicariu…
De altă rușine, mai mare ca Vedenia Evropii
I-au dis unii tearăi noastre Grădina Maicii Domnului, ci mai bine i-ar fi đis grădina Mariei Magdalena de la curviia ce se pretrece supt nasurile noastre. Că au dat zapcii .știre cumcă multe dări se strâng ca de la patru sute de mii de oameni, îndeobște muiari, ce se îndeletnicesc cu spurcăciuni, adeca se crăcesc naintea ocheanelor si, cu privitorii vorovind, iși dezmiarda părtile rusinoase, înțepându-le cu făcălețe de le đice dildoaie ; ci de la așa priveliște drăcească, cad unii in păcatul malahiei plătind bani grei, că au puterea asupra lor, đicându-le prin intrunăvod în ce bortă să împlânte făcălețul. Ci le đice acestora «camwhores», adeca «curve ale ocheanului » ci, fiind de neam cu noi, se feresc de privirea noastră, aratându-se numai acelora de neam strain ca nu carea cumva sa le cunoastem ; că de le-am vide, am ști că-s surorile au featele au ibovnicele au vecinele noastre. Deci patru sute de mii de oameni, îndeobște muiari, ar hi ca la cinci la sută den norodul țearei, au de-ar hi toate numai muiari, ar hi ca una din đece. Ci de se află printre acestea si cetitoare ale Letopisetului nu am știinta, numai una știm – cumcă Epstenie, codoșul de fecioare, fost-au omorât de alții pentru a nu grăi ce știa.
https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/in-romania-lucreaza-peste-400-000-de-persoane-in-industria-videochat-ului-seful-anaf-este-un-fenomen-2353685
8.Shakespeare – Sonete
O zi aproape văratecă, Marele Will se apropie agale, însoțit de excelentul său traducător, poetul Adrian Vasiliu, și ne dăruiește un nou și minunat sonet…
Sonetul XLIX
Against that time (if ever that time come)
Gândind la vremea ( dacă va veni)
Când voi vedea cum te încrunți la mine;
La capătul iubirii când vei fi,
Bazat pe argumente nu puține;
Gândind la vremea când, străin deja,
Abia de vei dori să-ți ies în cale;
Când dragostea, schimbată-n altceva,
Își va găsi pe drept argumentare;
Gândind la acea vreme, mă afund
În veșnică nevrednicia mea,
Ca mâna împotrivă-mi ridicând
Plecarea ta s-o pot justifica:
Tu ai tot dreptul să mă părăsești,
Căci nu văd vreun motiv să mă iubești.
Traducerea Adrian Vasiliu
9.Rîdem din răsputeri…
Că tot e grevă generală… Un grupaj de la Julietta Mihai, deci repatriat din California. Și o glumă grafică de la profesorul Septimiu Chelcea.
Un profesor vorbește despre elevii lui:
Dintre toți elevii mei, doar Ionică a rămas în România.
– Bravo lui, mare patriot ! Și.. ce face ?
– Face pușcărie.
– Domnule director, eu nu mai predau istorie la clasa asta. Sunt idioți. L-am întrebat pe unul cine l-a ucis pe Cezar. S-a jurat că nu l-a ucis el, ba că nici nu l-a cunoscut. La fel au răspuns și ceilalți.
– Păstrați-vă calmul, doamna profesoară. Poate că ucigașul nici nu-i din clasa aia.
– Domn’ profesor, cum merge Gigel al meu cu școala?
– Oi, aveți?
– Nu!
– Să vă cumpărați!
Elevii români au declarat război către două organizaţii teroriste: Al Fabet şi Al Gebra.
La școală au fost montate cuiere la garderobă.
Deasupra un semn:
„Doar pentru profesori!”
Ziua următoare cineva lipește un bilet alături:
„Dar pot fi atârnate și haine”…
Un elev își sună un prieten:
– Salut, ești bun la matematică ?
– Salut, da, spune ce problemă ai ?
– Păi, dacă am o prăjitură și o tai în 3 bucăți egale, fiecare bucată va avea 0,333%, nu ?
– Corect.
– Dar dacă înmulțesc 0.333 cu 3 îmi dă 0.999.
– Corect.
– Ce s-a întâmplat cu 0,001?
– A rămas pe cuțit.
– Buna ziua, doamna profesoară! Dacă vă aduc flori, mă treceți la chimie, vă rog?
– Dar de ce să îmi aduci flori Adrian? Iei sigur 5. Ia să văd ce ai scris la întrebarea „Ce face apa la 90 de grade?”.
– Un unghi drept.
Ora de fizică….
– Ghiță, ce este un an lumină?
– 12 facturi de curent, doamna profesoară!
La pregătirea pentru bacalaureat, profesorul dezamăgit de cunoștințele elevilor le anunţă dezastrul:
– 90% dintre voi pică anul ăsta la matematică!
– Domn profesor, da’ noi nici nu suntem atâţia în clasă.
– Ia zi, fiule, s-a prins învățătoarea că îți fac eu temele?
– Nu, dar a zis că pe zi ce trece sunt tot mai prost.
Mama:
– De ce ai luat o notă aşa de mică la lucrarea de control?
Fiul:
– Din cauza absenţei, mamă!
Mama:
– Nu pot să cred, ai lipsit în ziua testului?!
Fiul:
– Nu mamă, băiatul care stătea lângă mine a absentat!
Discută doi profesori:
– Nu, așa este imposibil de lucrat. Profesorii se tem de director, directorul de inspector, inspectorul de ministru, ministrul de părinți, părinții de copii și doar copiii nu se tem de nimeni.
Primite de la Cezar Straton… Datează de ceva vreme, unele de 10 – 15 ani, mulți dintre politrucii cu pricina nu mai sînt activi, unii au și murit, alții au trecut prin pușcărie, unii mai sînt acolo. Pe de altă parte, dacă mă gîndesc la ce văd în presă și la ce selectează Cațavencii la rubrica „Puterea nu știe carte”, îmi dau seama că politrucii de acum ceva vreme au urmași pe măsură!.
„Ne dorim ca pe listele pentru alegeri să existe un număr cât mai mic de decedați.“ (Mioara Mantale, prefect)
„A-l exclude pe Ion Iliescu e ca și cum ai da afară partidul din partid.“ ( Șerban Nicolae)
„Eu și când respir, totul este electoral.“ (Marian Vanghelie)
„Nu vreau să fiu președintele unui partid care, ca să zic așa, are un sex incert pe scena politică.“ (Crin Antonescu)
„Suntem un partid militarizat, în sensul bun al cuvântului.“ (Gabriel Oprea)
„Domnul Iorgovan e un fel de electron sărit de pe orbită.“ (Adrian Năstase)
„Eu sunt președintele președințior președinților.“ (Gigi Becali)
„Ouăle lui Adrian Năstase sunt de găină.“ ( Ion Iliescu)
„Orice ministru e pe făraș tot timpul.“ (Sebastian Vlădescu)
„Gabriel Oprea este un cuc și conduce un partid de cuci.“ (Aura Vasile)
„Nu sunt un Traian Băsescu cu fustă, sunt un Traian Băsescu cu păr.“ (Elena Udrea)
„Un partid politic este un organism unde se delirează împreună.“ (Theodor Paleologu)
„Eu am fost rea de muscă. Dar rea, rea. Dacă intram într-o încăpere, mă culcam cu cine nimeream.“ (Monica Tatoiu)
„Miron Mitrea este un cetățean ieșit de sub camion.“ (Theodor Stolojan)
„PSD e un partid atât de mare încât au loc și cei care vor mici.“ (Mircea Geoană)
„Românii nu au voie să ierte viitorul acestei țări.“ ( Mircea Geoană)
„Nu poți să conduci organizația PSD București dacă ești pămpălău, că te ejaculează.“ ((Marian Vanghelie)
„Victor Ponta va merge în tandem, după părerea mea, cu poporul român.“ (Liviu Dragnea)
„Mă bucur că ne-am adunat aici atâția politruci.“ (Klaus Iohannis)
„M-am simțit încărcat pozitiv când am fost cu Ponta în comunitățile sinistrate.“ (Liviu Dragnea)
„Chiar vreau să începem să demarăm.“ (Adriean Videanu)
„E important să știm cu cine vorbim și dacă mă uit la tine să știu că tu ești tu.“ (Liviu Dragnea)
„Onestitatea fără logică este o chestiune foarte gravă.“ (Eugen Nicolicea)
„Sunt foarte bun prieten cu domnul Tăriceanu, dar nici nu vreau să-i mai aud numele.” (Mircea Ionescu-Quintus)
„Ne vom intensifica eforturile în străinătate, unde avem diaspora dezvoltată.“ (Alina Gorghiu)
„Bucureștenii au de ales între o certitudine, și acea certitudine sunt eu.“ (Gabriela Vrânceanu-Firea)
„Orice poate să fie obiect din China.“ (Adrian Năstase)
„Să nu te pui cu omul primitiv,/Că-ți crapă capul fără de motiv.“ (Corneliu Vadim Tudor)
„Ne-au lăsat în pielea goală/Hoardele de stârpituri,/Ne-au luat apa minerală,/Petrol, apă și păduri.“ (Corneliu Vadim Tudor)
„E frig afară, e frig în celulă,/Port haine groase, dar și căciulă./Mâna e rece pe pixul înghețat,/Scriu greu, nu mă pot opri din tremurat.“ ( Monica Iacob-Ridzi)
„Știu de ce au murit atâtea rude de-ale mele până acum: ca să nu mor eu!“ (Corneliu Vadim Tudor)
„Unii își fac operații de mărirea penisului. Păi eu nu știu cum să mi-l micșorez. Mi-ar trebui un bomfaier.“ (Corneliu Vadim Tudor)
„Diavolul e puternic în lume la ora asta.“ (Gigi Becali)
„Noroc cu Dumnezeu că am avut, măcar, zăpadă.“ (George Copos)
„Frumusețea ține de șansa de a te fi născut așa.“ (Elena Udrea)
„Deocamdată suntem unde ne aflăm.“ (Emil Boc)
„Învățăm de la viață, dar constatăm că tot proști murim.“ (Marian Vanghelie)
„Dumnezeu și-a dat seama cu cine are de-a face. Cu niște proști“ (Marian Vanghelie)
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Post-ul SEMNELE TIMPULUI – Liviu ANTONESEI – Semne de mai… apare prima dată în Gazeta Dambovitei.
Citeste mai mult