l De la hanul cu două paturi de acum 500 de ani, cetatea a ajuns în perioada interbelică la o colecţie de hanuri şi hoteluri, adevărate bijuterii ale arhitecturii
Braşovul Evului Mediu era o aglomerare cosmopolită de negustori români, greci, armeni, turci, italieni, polonezi şi nemţi, drumeţi şi cărăuşi din Ţările Române, diplomaţi din Europa şi din Orient, precupeţi din satele învecinate, călugări şi artişti. Toţi aceşti oaspeţi trebuiau să înnopteze undeva. Astfel că, în cetate au apărut hanurile şi, mai târziu, hotelurile. Aici, călătorii dormeau, dar şi socializau, încheiau tranzacţii, petreceau cu mâncare, băutură şi muzicanţi sau trăiau idile romantice. Tot în hanurile braşovene s-au refugiat în vremuri de restrişte, pe lungi perioade de timp, familii de boieri români din Oltenia şi Muntenia. Hotelurile au fost şi spaţii culturale, găzduind spectacolele artiştilor vremii. Doar două dintre hotelurile de altădată ale Braşovului mai funcţionează azi ca spaţii de cazare. Celelalte s-au transformat în locuinţe sau au dispărut pur şi simplu, îmbătrânite de vreme. Hanurile, atât de căutate în veacurile trecute, erau clădiri pitoreşti şi pline de viaţă, despre care trebuie să afle toţi braşovenii.
Hanurile îşi selectau clienţii
Scriitori, diplomaţi, artişti, oameni de afaceri, oameni de ştiinţă sau simpli călători veneau în Braşovul medieval cu treburi sau de plăcere. Peste noapte, trăgeau la un han, unde îşi puteau pune la adăpost, contra cost, şi carele cu marfă sau cuferele de călătorie. Depozitele erau de obicei în pivniţe. Impunătoarele clădiri, cu zeci de odăi de închiriat la etaj şi cârciumă la parter, aveau în curtea interioară şuri şi grajduri pentru caii călătorilor, cuptoare de pâine şi grătare de fript carnea, uneori şi o fântână. De obicei se ajungea în această curte printr-o poartă care străjuia un gang boltit, suficient de înalt şi de lat pentru a putea permite căruţelor să treacă. Hanurile erau locuri foarte căutate şi de localnici, fiindcă porţile hanului erau deschise din zori şi până-n noapte, şi în zi de lucru şi de sărbătoare. În jurul hanurilor era mereu lume multă, muzică, miros de prăjeli şi băutură. Numărul mare de hanuri şi hoteluri construite la Braşov în secolul XIX era un semn al prosperităţii economice a oraşului, al traficului intens de mărfuri şi călători. Cele mai importante erau hanurile negustoreşti, amplasate pe Uliţa Căldărarilor sau pe Şirul Vămii, artere comerciale principale, în apropierea pieţelor, la barierele oraşului. În astfel de hanuri puteai înnopta şi te puteai ospăta doar dacă aparţineai breslei cu care făceai negoţ sau dacă veneai dintr-o anumită zonă. Astfel, făgărăşenii aveau hanul lor, saşii pe al lor, iar cei din Ţara Românească trăgeau la alt han.
Hanul „La Soarele de Aur“, azi Liceul de Muzică– Str. Col. Buzoianu nr. 1
Johann Strauss, la „Soarele de Aur“
Hanurile au apărut în Braşov în secolul XV, însă prima consemnare a unui han apare într-un jurnal de călătorie din 1519. Avea doar două paturi pentru oaspeţi. La recensământul din 1830, erau 9 hanuri în Braşov, o parte dintre ele fiind modernizate şi transformate în hoteluri mai târziu, odată cu introducerea căilor ferate (1873). Denumirile cu care hangiii îşi botezaseră afacerea erau pline de culoare (auriu, roşu, verde, alb), altele aminteau de simbolurile Braşovului (coroana), altele împrumutaseră denumiri europene (grand, continental, unio, Europa). Cel mai vechi han pe care-l putem vedea şi azi în Braşov este Hanul Maria D. Orghidan, clădire aflată pe Strada Castelului nr. 91, declarată monument istoric. A fost ridicată la sfârşitul secolului XVIII. Un han important era „La Soarele de Aur“, de pe actuala Stradă Colonel Buzoianu nr. 1. Hanul s-a numit peste 40 de ani „Hotel nr. 1“. Clădirea construită în 1834 a fost transformată ulterior în mănăstire, apoi în şcoală, iar astăzi adăposteşte corpul A al Liceului de Muzică. În sala mare a hanului a susţinut cinci concerte, în 1849, Johann Strauss, în drumul său de la Sibiu spre Bucureşti. Hanul „La Vulturul de Aur“, azi Şcoala Populară de Arte de pe Str. Lungă nr. 1 a fost construit la sfârşitul secolului XVIII. În secolul trecut, aici a funcţionat teatrul orăşenesc, din 1928, conservatorul de muzică. Compozitorul George Enescu a poposit aici de mai multe ori. În sala de spectacole a hanului se ţineau baluri pentru tineretul braşovean.
Hotel „La Cerbul de Aur“, apoi „București“– Str. Lungă nr. 5
Unio, Grand, Barosch, hoteluri care nu mai sunt
„Hanul Roşu“ se afla pe Strada Nicolae Bălcescu, la numărul 16. Aici trăgeau în special călătorii români din Ţara Făgăraşului. Braşovenii veneau des la han, pentru „Casa Roşie“, numele cu care era cunoscută cârciuma cu faţadă roşie. Clădirea e veche din secolul XVII, după anul inscripţionat pe un perete, cu ocazia renovării din 1689. Pe această stradă au mai fost hanuri şi hoteluri. Sextil Puşcariu nota în „Braşovul de altădată“ că, pe Uliţa Neagră, vechea denumire a străzii, s-a deschis în 1873, „Hotelul Unio, care nu prea avea un nume bun, şi în locul căruia a venit, în 1893, Grand Hotel, cu opt putine-în Braşov le zicea vane-pentru băi“. Pe actuala Stradă Republicii, fostă Căldărarilor, a existat „Hotelul Barosch, prefăcut din casa lui Montaldo şi deschis în anul 1894“. N-a rezistat mult timp, „deşi avea 48 de camere, baie şi chiar telefon, s-a închis nu peste mult timp după ce s-a deschis“. Cărturarul notează că mai erau hoteluri şi în cartierele Braşovechi şi Blumăna. De exemplu, pe Strada Lungă nr. 4, a fost Hanul „La Mielul Alb“, în clădirea ridicată în secolul XIX. Peste drum, la numărul 5, era „Bucureşti“, cel mai mare hotel din oraş. Iniţial s-a numit „La Cerbul de Aur“ până la sfârşitul secolului XIX. La acest han trăgeau făgărăşenii, dar şi domnitorul Alexandru Ioan Cuza, între 26 februarie şi 4 martie 1866, în drumul său spre exil, însoţit de prinţesa Maria Obrenovici a Serbiei. Din fostul han/hotel se mai păstrează doar gangul de acces şi faţadele celor două etaje, foste prispe închise cu geamlâc.
Hanul „La Vulturul de Aur“, azi Școala Populară de Arte – Str. Lungă nr. 1
Hanul ceangăilor: „La Porumbelul“
Hanul „La Pomul Verde“, de pe Strada Lungă nr. 10, a fost iniţial o casă de locuit, apoi s-a transformat în hotel în 1867. Despre acest hotel, Sextil Puşcariu spunea că, la începutul secolului XX, era cel mai vestit din Braşov, „mai bun decât Hotelul Bucureşti şi decît Europa. De la noi, de pe balconul vilei de pe Strajă, priveam de-a dreptul în curtea şi grădina Pomului Verde. Vara, cînd orchestra oraşului dădea aici concerte, noi aveam muzică la masă“. Printre muşterii obişnuiţi ai cârciumii hotelului şi ai terasei cu castani, se număra „Steli Mihalovici, simpaticul bancher burlac. Din curtea hotelului ne povestea cu voce tare noutăţile Braşovului“. Hanul „La Porumbelul“ a funcţionat pe Strada Iuliu Maniu nr. 27. Curtea se întindea până la şosea, cuprinzînd şi actualul parc din faţa clădirii. Aici trăgeau ceangăii şi locuitorii din zona Ciuc, care aduceau la târg scânduri şi scări. Comercianţii unguri aveau şi ei locul lor de cazare: Hanul „La Oraşul Pesta“, de pe Iuliu Maniu nr. 32. Clădirea este spaţioasă, cu o curte încăpătoare, în jurul căreia erau dispuse odăile. Hanul „La Raţa“ era clădirea de pe Strada Constantin Brâncoveanu nr. 22, unde trăgeau grecii şi turcii. Pe faţada principală se mai distinge un cap de turc în relief. Mai jos, pe Strada Andrei Şaguna nr. 2, a funcţionat unul dintre cele mai vechi hanuri care au supravieţuit timpului, denumit „Hanul Vechi“. Impunătoarea clădire datează din secolul XVIII şi are o curte interioară largă şi etaj cu galerie.
Cele două hoteluri „Coroana“
Hotelul „Coroana“, pe care îl ştim din secolul trecut sub numele de Hotel „Postăvarul“, este o bijuterie arhitecturală a Braşovului. Este totodată cel mai vechi hotel din oraş, datând de la sfârşitul secolului XIX, când spaţiile de cazare cu titlu de hotel erau foarte rare în Transilvania. De fapt, primul nume, Hotel Krone, a fost preluat de la numele vechiului han, unul dintre primele din Braşov. Hanul era preferat de călătorii saşi şi nu se afla pe actualul amplasament al hotelului, ci pe Mureşenilor nr. 12, şi i s-a mai spus şi Hanul „La Coroana de Aur“ sau „Coroana Veche“. A fost construit în 1823 şi demolat în 1912. „Coroana“ de pe Republicii a fost cel mai modern hotel din Braşov, construit în 1910, cu sprijinul autorităţilor locale, pentru a răspunde numărului tot mai mare de turişti. Avea 100 de camere cu baie, curent electric, încălzire centrală şi omnibuz către gară şi aeroport. Clădirea a fost restaurată în 1986. Datorită arhitecturii Art Noveau şi baroc, e declarată monument istoric. Arhitecţii Schuller şi Goldsmidt, selectaţi prin concurs, s-au inspirat din arhitectura müncheneză, atunci când au conceput clădirea astfel încât să satisfacă şi gustul estetic, şi cerinţele funcţionale. „Coroana“ era un hotel de primă categorie, cu curte interioară, restaurant, o faimoasă cafenea vieneză şi un club frecventat de jurnalişti şi literaţi. Pragul hotelului a fost trecut de mari personalităţi: George Coşbuc, Cincinat Pavelescu, Lucian Blaga, Emil Cioran, Octavian Goga. Tot aici a avut loc prima şezătoare literară din Braşov, în anul 1923.
Hotelul „Europa“, fostul cinematograf „Popular“ – Str. Mureșenilor nr. 9
Avionul lui Vlaicu a încăput în „Europa“
Mai puţin cunoscut braşovenilor de azi, Hanul „La Îngerul Auriu“ era pe Str. Michael Weiss nr. 23. Clădirea monument istoric datează din secolul XIX. Pe Str. Castelului nr. 50 exista încă un hotel, „Continental“. Clădirea datează de la sfârşitul secolului XIX, e ridicată în stil neobaroc, cu ornamente vieneze. La Viena a fost comandat şi parchetul camerelor de închiriat. Un alt mare hotel a fost „Europa“, transformat ulterior în cinematograf, fostul „Popular“, de pe Mureşenilor nr. 9. Clădirea, ridicată la sfîrşitul secolului XVIII, are o curte interioară largă şi etaj cu galerie. A devenit hotel la sfârşitul secolului XIX. În 1887, a fost terminată sala de mese, loc în care se ţineau reprezentaţii de teatru şi alte evenimente mondene şi unde s-a amenajat mai târziu cinematograful „Corso“. În această imensă sală, în 1909, Aurel Vlaicu şi-a expus avionul pentru a fi văzut de toţi braşovenii: „cam un metru lungime, de forma unei libelule, construit din lemn de brad, de gorun şi din pânză“, după cum e descris în Gazeta Transilvaniei. Încăperea era cunoscută sub numele de „Sala Numărul Unu“.
Aro şi „fraţii“ din Bucureşti
Cel mai mare hotel al secolului trecut era Aro-Palace, „cu opt sau zece etaje, o terasă în loc de acoperiş şi cinematograf“, ceea ce reprezenta în arhitectura oraşului „tipul local al zgârie-norilor“, după cum notează Sextil Puşcariu. Acest hotel a fost localizat iniţial pe singurul bulevard al Braşovului, Ferdinand, apoi i s-a spus Bulevardul Gheorghe Gheorghiu-Dej, apoi Eroilor nr. 9. Hotelul a purtat şi el mai multe nume, Aro, Aro-Palace, Carpaţi. Edificiul în stil românesc a fost realizat în anul 1939, de arhitectul Horia Creangă, nepotul scriitorului, în colaborare cu Haralambie Georgescu. Puţini ştiu că această clădire are încă doi fraţi în Bucureşti: Palatul Aro, de pe Calea Victoriei, şi Blocul Aro, de pe Bulevardul Magheru. Puţini ştiu şi de unde vine denumirea ARO. Este o abreviere a societăţii „Asigurarea Românească“, cea care a colaborat timp de zece ani cu arhitectul Creangă la realizarea acestor proiecte. În 1963,hotelului din Brașov i s-a mai adăugat un corp de clădire, proiectat de arhitectul Ion Rădăcină, iar în 2005 a fost ridicat la standarde de cinci stele. Aro este o construcţie emblematică a Braşovului. Un loc prin care au trecut mii de personalităţi ale României şi din toată lumea. . Cu toate acestea, deși odinioară era un simbol al Brașovului, corpul vechi este acum nefolosit și au început să apară ferestre sparte. Deşi Braşovul era plin de hanuri şi hoteluri, deşi în Poiana Braşov au răsărit complexuri turistice, niciodată hanurile şi hotelurile n-au fost destule. După 1990, în clădirile din centrul istoric au apărut pensiunile, şi ele veşnic pline de turişti. De mai bine de cinci veacuri, Braşovul este unul dintre cele mai căutate oraşe din România. De ce? Probabil pentru că, aşa cum spune Sextil Puşcariu, turiştii sunt „atraşi de aspectul european al Braşovului curat şi îngrijit“.
Braşovul, cea mai mare ofertă de cazare din România
Oferta turistică a judeţului Braşov înseamnă în prezent hoteluri, hanuri, cabane, campinguri, vile turistice, tabere şcolare, bungalouri, pensiuni, pensiuni agroturistice. Conform Institutului Naţional de Statistică, în 2014, Braşovul era pe locul I între judeţele României cu 787 structuri de cazare (8,4% din totalul naţional), dintre care 65 de hoteluri. Multe dintre acestea fiind unităţi noi sau recent modernizate, unde pot fi cazate peste 25.000 de persoane pe zi. Cu mult mai multe decît număra populaţia Braşovului în Evul Mediu.
Citeste mai mult