• În Biserica Sfântului Mormânt se petrece an de an minunea pe care nimeni nu poate s-o explice: aprinderea fără foc a Luminii în noaptea Învierii
• O legendă spune că primul ou de Paşti a fost dăruit de către Sfânta Maria Magdalena împăratului Tiberiu
Paştele este cea mai veche şi cea mai importantă sărbătoare creştină, fiind celebrată încă din epoca apostolică. Sfântul Apostol Pavel a fost primul care i-a vorbit despre sărbătoarea Pessah, a evreilor, lui Iisus Hristos şi i-a îndemnat pe creştini să-l omagieze pe Mântuitor. Drumul Patimilor pe care Mântuitorul şi-a purtat crucea înainte de a fi răstignit este parcurs şi azi de creştini pelerini în mod simbolic. Unii chiar duc pe umeri poveri, imitând gestul sacru.
După 2.000 de ani, din Mormântul Sfânt izvorăşte aceeaşi emoţie care cuprinde inimile credincioșilor. Fiindcă aici s-a săvârşit minunea Învierii. De aici începe creştinismul. Și tot aici, la Sfântul Mormânt, în fiecare an în noaptea Învierii se aprinde în mod miraculos, fără foc, Lumina Sfântă. De ani buni, de la Ierusalim, Lumina Sfântă ne este adusă și nouă, românilor, cu avionul. Și împărțită până la miezul nopții la toate bisericile din țară. Ca astfel, să ne bucurăm de miracolul Învierii și cu toții să rostim ,,Hristos a înviat!”. Și apoi, să ciocnim un ou roșu cu cei dragi, răspunzând cu bucurie ,,Adevărat a înviat!”
Minunea Luminii Sfinte
În Biserica Sfântului Mormânt se petrece an de an minunea pe care nimeni nu poate s-o explice: aprinderea fără foc a Luminii în noaptea Învierii. Miracolul poate fi urmărit de-a lungul secolelor în relatările despre Ţara Sfântă începând cu secolul VIII.
Sfânta Lumină se aprinde pe Mormânt în Sâmbăta Mare, ziua, între orele 12.30-13.30, în timpul Vecerniei Mari. Minunea nu apare decât la Paștele ortodox. La ora 13, în Sâmbăta Mare, oficialităţile israeliene pecetluiesc Mormântul după ce, cu o seară în urmă, poliţiştii civili necreştini l-au verificat. Nu trebuie să existe nicio sursă de foc. Gardienii păzesc intrarea în Mormânt zi şi noapte. La ora 1,45 apare patriarhul Ierusalimului însoţit de o procesiune numeroasă. Înconjoară Mormântul de trei ori şi se sting toate luminile, lumânări sau becuri. Cu doua lumânări în mână, patriarhul intră în Sfântul Mormânt care are dimensiunile de 3,5 pe 2,5 metri. Spune rugăciunile rânduite şi apoi aşteaptă. „Câteodată aştept câteva minute, dar, în mod obişnuit, minunea se întâmplă imediat după ce am spus rugăciunile. Din mijlocul pietrei pe care a fost culcat Iisus se revarsă o lumină nedefinită, cu o tentă albăstrie, dar culoarea se poate schimba şi poate lua multe nuanţe. Nu poate fi descrisă cu cuvinte omeneşti. Lumina răsare din piatră ca ceaţa care se ridică deasupra unui lac, piatra pare fi acoperită de un nor, dar este lumină. Lumina se comportă diferit în fiecare an. Uneori acoperă doar piatra, alteori luminează tot Mormântul, aşa încât oamenii de afară văd Mormântul plin de lumină“, mărturisea fostul patriarh Diodorus I, plecat la ceruri în anul 2000.
În noaptea de Înviere, Lumina de la Ierusalim ajunge în România cu avionul
Acum, întâistătătorul Bisericii Ortodoxe a Ierusalimului este Patriarhul Teofil al III-lea. Ritualul aprinderii Luminii de Paște este același de aproape 2000 de ani.
Lumina Sfântă este o flacără care nu arde
Lumina Sfântă este o flacără care nu arde. După câteva minute, focul se înalţă, patriarhul aprinde lumânările şi iese cu ele din Mormânt ca să dea Lumină credincioşilor. Miracolul nu se limitează doar la ceea ce se întâmplă în interiorul Mormântului. Există relatări potrivit cărora Lumina apare şi în biserică.
În fiecare an, mulţi credincioşi declară că lumânările pe care le ţineau în mână s-au aprins de la sine. Sclipiri alb-albăstrui pot fi văzute deplasându-se în diferite locuri prin biserică, însoţite de un vuiet. În ciuda faptului că se spune că niciodată minunea nu va putea fi filmată, mulţi turişti au reuşit să surprindă pe peliculă aprinderea fără nicio sursă de foc vizibilă a lumânărilor.
Paştile Crucii
Denumirea de Paşti a fost folosită de primii creştini la comemorarea anuală a Cinei celei de Taină, care avea loc în seara de 13 Nisan (ziua a 13-a a lunii Nisan din calendarul evreiesc) şi consta într-o masă rituală. Această celebrare se substituia vechii mese pascale evreieşti, care marca sărbătoarea azimilor (pâiniţe din făină şi apă, care se mănâncă numai la sărbători). În primele veacuri ale Creştinătăţii, sărbătoarea s-a numit Paştile Crucii şi Paştile Învierii. Cu timpul însă, înţelesul cuvântului Paşti s-a restrâns numai la sărbătoarea Învierii şi a Luminii Sfinte.
Maria Magdalena a spus prima „Hristos a înviat!“
Legenda spune că primul ou de Paşti a fost dăruit de către Sfânta Maria Magdalena împăratului Tiberiu. Maria Magdalena, care renunţase la toată averea ei pentru a-l urma pe Iisus, s-a prezentat în faţa împăratului obişnuit să primească ofrande preţioase doar cu un ou de găină, conform obiceiului de a oferi un ou în prima zi din an sau cu ocazia zilelor de naştere. Maria Magdalena i-a dat oul împăratului, salutându-l cu „Hristos a Înviat!“. Acesta a replicat că nu crede că un om se poate trezi din moarte, la fel cum nu ar crede că oul acela alb pe care l-a primit de la ea ar putea să-şi schimbe singur culoarea în roşu. În acel moment, spune legenda, împăratul a văzut cu spaimă cum oul din mâna sa începe să se înroşească. Oul vopsit a devenit astfel un simbol al Învierii lui Hristos, iar obiceiul de a dărui un ou vopsit sau împodobit în fel şi chip în ziua de Paşti s-a răspândit în toată lumea.
Lumină din Lumină
De ce ouă roşii de Paşti?
Legendele creştine leagă simbolul ouălor roşii de patimile lui Iisus. Răstignirea şi învierea reprezintă reînvierea naturii primăvara şi reluarea ciclurilor vieţii. Oul, el însuşi purtător de viaţă, devine un simbol al regenerării, al purificării şi al veşniciei. Legenda spune că atunci când Iisus a fost bătut cu pietre, acestea atingându-l s-au transformat în ouă roşii. O altă tradiţie afirmă că Sf. Maria, venind să-şi vadă Fiul răstignit, i-a adus ouă, care s-au însângerat sub cruce. Se mai spune că atunci când Iisus Hristos era judecat înaintea lui Pilat, oamenii buni de inimă au dăruit ouă roşii copiilor judecătorilor şi i-au îndemnat să dea din ele şi părinţilor lor, pentru ca să-i mai domolească şi să scape în acest mod pe Iisus.
Ciocnitul ouălor de Paște, între legendă și simbol creștin
De ce facem pască
Paştele nu poate fi conceput fără ouă roşii şi cozonac, dar mai ales fără pască, cea mai însemnată coptură pe care o mănâncă românii de sărbătorile pascale. Pasca se face în Joia Mare, iar dacă nu, în Sâmbăta Paştelui. Ca toate evenimentele din lumea satului, şi pasca şi ouăle înroşite au dat naştere la legende. Printre sătenii din Capul Codrului, o aşezare lângă Gura Humorului, circulă următoarea legendă legată de pască: „Călătorind o dată Domnul nostru Iisus Hristos cu apostolii săi prin mai multe sate şi oraşe spre a face oamenilor bine, şi ajungând într-un sat, se opri puţin la un gospodar înainte de a pleca mai departe. /…/ După ce i-a omenit cum se cuvine, la plecare le-a pus şi merinde în desagă. Mergând ei prin pădure cât or fi mers, l-au întrebat apostolii pe Iisus Hristos: Când vor fi Paştele? Când veţi găsi pâine de grâu în traistele voastre vor fi paştele! – răspunse Iisus. /…/ Căutând, au găsit în desăgile lor pâinea, pe care le-o pusese gospodarul. Bucuraţi-vă, căci acum sunt Paştele!, le-a răspuns atunci atunci Iisus“. Şi de atunci există datina creştinilor de a face Pască.
Rotundă ca scutecele lui Iisus
În Bucovina se spune că pasca se face numai din făină de grâu cernută prin sită deasă, pentru că Paştile e cea mai mare şi mai însemnată sărbătoare de peste an, iar pâinea cea mai aleasă, după credinţa şi spusa românilor, este cea din grâu, pentru că el este cinstea mesei. Forma cea mai răspândită a acestei copturi, fără de care nici nu i-ar veni cuiva a crede că sunt Paştile, este cea rotundă pentru că se zice că scutecele cu care a fost înfăşat Domnul Iisus Hristos au fost rotunde. În unele zone, pasca este dreptunghiulară, pentru că şi mormântul în care a fost Domnul nostru Iisus înmormântat a fost în patru unghiuri, „patrunghiular“.
Tradiţii româneşti de Paşte
Multe obiceiuri populare autohtone, vechi de secole, se leagă de cea mai importantă sărbătoare a creştinităţii. În tradiţia populară, de Paşte, se pune o bucată de pământ cu iarbă adusă din grădină pe pragul casei, iar cu lumânarea de la liturghie se afumă grinda şi uşorii casei. Toţi membrii familiei se întâlnesc, se spală pe faţă într-un vas unde s-a pus apă, busuioc, un ou roşu şi un bănuţ de argint, apoi se spune Tatăl Nostru şi se ia Sfânta Împărtăşanie, după care se ciocnesc ouă roşii şi se anunţă învierea lui Iisus. În această zi nu se mătură, pentru a nu alunga spiritele morţilor, cojile de ouă se strâng şi se aruncă pe o apă curgătoare pentru a ajunge în Ţara Blajinilor vestindu-le şi lor că este Paştele.
De Paște, românii care respectă tradiția au pe masă ouă roșii și pască
Se crede că cine se naşte în noaptea de Paşte va fi om norocos, iar cine moare în Săptămâna Mare va fi iertat de păcate.
Cel mai cunoscut obicei este spălatul cu ban de argint în dimineaţa Paştelui. Se spune că după ce omul îşi face închinăciunea şi ia nafura pe nemâncare, îşi spală faţa cu apă curată şi săpun neînceput; apoi îşi trece un ban de argint pe frunte şi obraji, „ca să aibă căutare ca argintul, dar să nu fie trădat pentru argint“. Iar apoi îşi freacă obrajii cu ou roşu, „ca să fie sănătos şi întreg ca oul cel roşu“. După ce toţi ai casei fac asta, se aşază la masă şi ciocnesc ouă roşii. Cel ce zice „Hristos a înviat!“ primește răspunsul ,,Adevărat a înviat!”. De altfel, 40 de zile, până la Înălțare, oamenii își spun în loc de „Bună ziua”, „Hristos a înviat!“.
„Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând”
Obiceiuri din Vinerea Mare
• Se crede că cine nu mănâncă nimic în Vinerea Mare va fi sănătos, nu îl va durea niciodată capul şi va şti că moare cu trei zile înainte de a se întâmpla aceasta.
• Este bine ca atunci când te scoli să calci pe o bucăţică de fier, pentru a fi ferit tot anul de lovituri.
• Se spune că cine se scaldă în râu înainte de a răsări soarele, nu va mai avea probleme cu oasele şi va fi sănătos tot anul.
• Se spune că dacă plouă în Vinerea Seacă anul va fi mănos, iar dacă nu plouă, anul va fi neroditor.
• În această zi nu se spală rufe, deoarece se crede că viaţa celui care spală aceste haine poate fi spălată odată cu rufele
• Nici fierarii nu bat cuie în această zi, interdicţia provenind tot de la simbolul crucificării.
• Nu se coace pâine, nu se ară, nu se seamănă şi nu se sădesc pomi, întrucât nu vor rodi.
• Cel care moare în vinerea Paştelui, va ajunge direct în Rai.
• Cine se tunde în vinerea Paştelui nu va avea dureri de cap tot anul.
• Nu se lucrează la câmp că iese „sec“, nu se coase, că orbeşti.
• Vinerea Mare este ziua în care femeile coc pasca, fiind singura coptură care se face pentru că „alte aluaturi nu cresc“.
• Se culeg flori pentru Hristos şi se merge în haine bune la biserică, se înconjoară biserica apoi se merge acasă cu lumânarea aprinsă şi se înconjoară casa. Lumânarea se păstrează la icoana Maicii Domnului şi se aprinde la vreme rea.
Ouăle închistrite din Bucovina sunt mici opere de artă
Sâmbăta Mare, zi de întristare şi post
Iisus a fost luat de pe cruce de către credinciosul Iosif din Arimateea şi de Nicodim şi înmormântat într-un loc păzit de soldaţii romani. Trupul lui Iisus a fost înfăşurat cu un giulgiu nou de in, îmbibat cu mirodenii, după ritualul funebru al iudeilor. Cei doi au aşezat trupul lui Iisus în mormânt acoperindu-i faţa cu o pânză şi astupând cu o piatră foarte mare gura peşterii. Sâmbăta din Săptămâna Mare este zi de doliu, în care creştinii se roagă şi postesc. Este ziua premergătoare Paştelor în care credincioşii se pregătesc să-l întâmpine pe Hristos cel înviat. Conform tradiţiei creştine, nu se oficiează slujbe în biserici pentru că Hristos, fiind în mormânt, nu poate fi invocat. Seara, femeile împodobesc lăcaşurile de rugăciune, îndepărtând lucrurile de doliu din biserică, pentru a preîntâmpina Învierea.
Articolul Miracolul de la Ierusalim: Paştele, sărbătoarea Luminii apare prima dată în Monitorul Expres – Stiri Brasov.
Citeste mai mult