Cunoscută şi sub denumirea de Iasomia albastră, Plumbago este un mic arbust căţărător, nu prea viguros, ce poate ajunge până la 2-3 m înălţime într-un singur sezon vegetativ. Este o plantă de origine africană ce impresionează prin florile sale mari, de culoarea cerului. Numele popular de Floarea amorului sau Floarea dragostei provine de la o veche credinţă conform căreia această floare aduce celor cărora le este oferită dragostea persoanei iubite.
Spectaculoasă şi parfumată
Denumirea ştiinţifică a plantei este Plumbago auriculata. Florile sale mari, colorate în albastru, sunt grupate în ciorchini, fiind foarte asemănătoare cu florile de iasomie. Este important de ştiut că florile rezistă în timp, de primăvara până la sfârşitul toamnei, oferind nu doar un spectacol plăcut, ci şi un parfum delicat. Mini arbustul cu tulpini sârmoase şi rezistente poate fi dirijat pe tutori sau lăsat să atârne, dacă planta este ţinută în ghivece suspendate. Frunzele sunt nesemnificative ca aspect, având culoarea verde deschis, forma oval-alungită şi dimensiuni reduse (4-6 cm lungime). Tot deliciul cultivării acestei minunate specii îl fac florile, care apar pe toată lungimea ramurilor, grupate în mici ciorchini. Au 4-5 petale şi sunt de un albastru ireal, albastru-porţelan.
Cum cultivăm Plumbago
Plumbago preferă o poziţionare însorită, dar poate creşte fără probleme şi la semiumbră, pe cât posibil în apropierea unui zid sau unui gard. Se poate cultiva şi în mijlocul grădinii, pe răzoare, unde îşi dezvoltă o formă târâtoare, de plantă ce tapetează spaţiul din jur. Nu necesită căldură deosebită, dar nici nu tolerează perioade lungi de frig. O temperatură potrivită trebuie să se situeze între 14 şi 22 grade Celsius. Peste limita superioară, este absolut necesar să o pulverizaţi cât mai des, pentru a evita ofilirea florilor şi uscarea frunzelor. Nu tolerează aerul uscat din interiorul locuinţelor, de aceea este indicat a se cultiva în aer liber: fie pe terase acoperite sau balcoane deschise, cu ventilaţie foarte bună. Atmosfera sufocantă, din spaţiile închise, o predispune la atacul acarienilor şi al muştelor albe
O plantă care vrea multă apă
Acest tip de plante căţărătoare preferă un teren proaspăt şi apă din abundenţă, deci, mai ales în zilele cele mai calde ale anului, pământul trebuie udat din belşug, operaţiune care ar trebui efectuată în primele ore ale dimineţii. Se va evita însă o udare excesivă a plantei, terenul fiind bine uscat între o repriză de udat şi alta. Trebuie să aveţi grijă că în perioada de vegetaţie este foarte setoasă, iar în timpul înfloririi, lipsa sau insuficienţa apei, afectează deschiderea bobocilor şi formarea altora noi. Din mai până la sfârştiul lui august, udaţi abundent la fiecare 3 zile. Toamna reduceţi cantitatea de apă şi răriţi intervalul de udare, astfel încât în miezul iernii să nu udați mai des de o dată la 8-10 zile.
Trucuri şi sfaturi speciale
Planta se înmulţeşte anevoios, propagarea prin lăstari fiind singura metodă folosită. Butaşii de ramuri cu călcâi se prelevează pe tot parcursul verii, şi se înfig în substrat uşor de turbă cu nisip. Pentru reuşita înrădăcinării, apelaţi la o miniseră, astfel încît butaşii să fie menţinuţi 2-4 săptămâni în condiţii controlate de umiditate şi căldură.
Primăvara, tundeţi ramurile lungi, descâlcind planta şi transplantaţi exemplarele care nu mai încap în ghiveci. Iarna ţineţi planta la lumină şi răcoare – între 8 si 12 grade Celsius, pentru a stimula înflorirea din sezonul următor.
Citeste mai mult