Haine din licheni și din brusturi îmbrăcasem în atemporalul refugiu; soarele scăpăta, șchiopăta pe deasupra pădurii, pînă cînd fantasma ploii încețoșă privirilor drumul. Prin artere coclite călătoria sîngelui prindea să rupă tăcerea și o stea căzătoare lăsa în țărîna primordială semne înșelătoare de viață. Aici șezum noi și plînsem, aici ne-am cuibărit greaua povară a … Citește mai mult
Citeste mai mult