Seară tropicală de iunie, undeva în București. Bunelu Ciucă și Chole de Buzău, într-un colțișor al unei terase de cartier. Platou culinar cu de toate, vin adecvat momentului, taraf de lăutari bătrâni și, bineînțeles, SPP-iști la celelalte mese.
– Bă, Marcelu, te-ai răzgândit în privința datei alegerilor?
Cholo mirat de întrebare:
– Păi nu m-am m-ai gândit o dată? Am zis să fim domni și ne-am gândit la 15 sau 29 septembrie pentru primul tur. Ce vreți mai mult de atât?
– Cum mă omori tu cu zile pe mine. Ce are, bă, Marcelu, dacă îl pui la sfârșitul lu’ octombrie? Că până atunci se termină și cu vacanțele, dar și cu căldurile astea sufocante. Vin și eu de la băi, de la Neptun, că ți-am spus că mi-am luat bilet de tratament prin sindicat în septembrie. Că e mai ieftin și mă cunoaște personalul de acolo. Că n-o să-mi întrerup ședințele de fizioterapie pentru campania electorală. Hai, bă, te rog eu frumos. Uite, îți promit că te las tot pe tine prim-ministru când o să ajung la Cotroceni.
Cholo, nervos:
– Bă, nea Nicule, cel mai mult și mai mult urăsc bărbații care nu au sânge-n instalație. Cum ești matale care, una, două te rogi de mine ca un copil care se duce în oraș cu mă-sa și ta-su. Și vrea și înghețată, și vată pe băț, și acadele din zahăr ars. Acu’ te dai cu lugu, lugu pe lângă mine. Că dacă ajungi președinte rămân tot prim-ministru. Bă, să-ți intre bine în cap: rămân că am valoare, nu că vrei matale să-ți arăți recunoștința. Și, în plus, ascultă la mine, dacă ești bun, nu contează în ce dată au loc alegerile. Lumea te alege că are încredere în tine, că ai făcut ceva la viața lu’ tălică. Așa că, să nu vii la mine cu chestii de astea, că nu ține. Auzi, la el: „când ajung la Cotroceni.”
Cholo făcu semn, cu mâna ridicată sus, ca în clasa a IV-a pe care a absolvit-o cu coroniță din flori de câmp.
– Ospătar, mai adă o baterie, că încep să mă enervez!
– Nu te enerva, Marcelu, nu te enerva. Vorbim și noi ca oamenii, ca prieteni, nu ca doi străini.
Cum să nu te enervezi, bre, când aud ce prostii vorbești: „Când ajung la Cotroceni!” Chiar mă faci să râd, nea Nicule. Păi tălică nici măcar nu te califici din grupe, darămite să ajungi la Cotroceni președinte. N-aveți voi om în PNL să mai ajungă în curând acolo.
Iritat, bunelu se ridică de la masă.
– De data ai întrecut măsura, covrigarule.
Dădu să plece, dar Cholo îl opri:
– Unde te duci? Nu vezi că am mai comandat o baterie cu vin la gheață? Pînă n-o bem nu plecam.
Apoi, Cholo chemă lăutarii la masă să le cânte melodia atât de dragă lu’ bunelu: „Din Craiova la Plenița, mă întâlni cu dada Mița.”
– Ești dat dracu’ Marcelu, dat dracu!
Citeste mai mult
