• Astăzi se împlinesc 157 de ani de când Principele Carol I a depus jurământul de credinţă faţă de ţară
• „Totul pentru ţară, nimic pentru mine“, deviza regelui Carol I al României
• 10 mai este ziua care marchează trei importante momente istorice ale ţării: începutul domniei lui Carol I, Independenţa de stat şi încoronarea primului rege al ţării
La data de 10 mai 1866, prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a depus jurământul de credinţă în faţa Parlamentului şi a fost proclamat domnitor al României. Primul dintre cele mai importante momente ale domniei lui Carol a fost obţinerea Independenţei României faţă de Imperiul Otoman, act care i-a adus o preţuire incontestabilă din partea poporului. La data de 10 mai 1877, Senatul României a votat proclamaţia de independenţă faţă de Imperiul Otoman. Războiul de Independenţă, cunoscut ca Războiul ruso-turc din 1877-1878, a fost influenţat de contribuţia decisivă a trupelor române, comandate de însuşi Carol. După ce în martie 1881, Parlamentul a parafat transformarea României în Regat, la 10 mai 1881, Principele Carol a fost încoronat rege al României. Ziua de 10 mai a fost Ziua Naţională a României între 1866 şi 1947. În cei 48 de ani ai domniei sale, cea mai lungă domnie din istoria statelor româneşti, Carol I a făcut dintr-o provincie otomană o ţară europeană modernă, prosperă şi respectată: România.
Carol I, Întemeietorul
Carol I, primul rege al României, a ridicat prestigiul ţării, a redresat economia, a câştigat Dobrogea, şi a ridicat primului pod peste Dunăre, între Feteşti şi Cernavodă, cel mai mare complex de poduri din Europa acelor vremuri şi al treilea ca lungime din lume, o realizare care impresioneată şi azi. Tot sub domnia Regelui Carol 1 a fost adoptată prima lege de organizare a armatei, a fost construită prima cale ferată spre Giurgiu, în 1869 şi a fost inaugurat Portul Constanţa şi cel de la Cernavodă. În 1866, România nu avea niciun kilometru de cale ferată. Sub Carol I, în 48 de ani, s-au realizat 4000 de kilometri de cale ferată în Vechiul Regat. Bucureştiul a fost modernizat şi a devenit un loc despre care străinii spuneau că este unul dintre cele mai frumoase oraşe din Europa. Tot sub domnia lui Carol 1 a fost introdus un nou sistem de iluminat cu gaz. Din 1872 au început să circule şi tramvaiele trase de cai, iar în 1882 a fost introdusă lumina electrică. Sub domnia lui Carol, Parlamentul a adoptat prima Constituţie a României, una dintre cele mai avansate constituţii ale timpului, care prevedea separarea puterilor în stat, independenţa justiţiei şi rotaţia partidelor la guvernare. Întreaga sa domnie s-a caracterizat printr-o remarcabilă stabilitate politică. Carol I a fost un suveran sever, disciplinat, cu o moralitate impecabilă, un lider puternic care a avut permanent grijă de imaginea şi de influenţa României pe scena europeană. Istoricul Şerban Papacostea afirmă că, sub monarhie, s-a produs „cea mai rapidă adaptare la civilizaţia modernă”. „Un salt înainte comparabil cu Japonia”, susţine şi istoricul Neagu Djuvara.
Coroana regilor României, oţel de tun
Carol I a fost descris drept soldatul perfect, sănătos, disciplinat şi, de asemenea, un politician excelent, cu vederi liberale. Ion Brătianu a fost politicianul român trimis să negocieze cu Carol şi familia acestuia posibilitatea ca prinţul Carol să vină pe tronul României. După Pe 10 mai 1866, Carol a intrat în Bucureşti. Vestea sosirii sale fusese transmisă prin telegraf şi a fost întâmpinat de o mulţime entuziastă de oameni, dornici să cunoască noul conducător. Proclamat domnitor al României în ziua de 10 mai 1866, la numai 27 de ani, rămâne cu acest titlu până în 14 martie 1881, când este proclamat rege, devenind astfel primul rege al României. A fost primul monarh din dinastia Hohenzollern-Sigmaringen, al cărei nume se transformă, începând cu regele Ferdinand I, în Casa Regală de România, dinastie care va conduce ţara până la venirea comuniştilor şi proclamarea Republicii Populare Române în 1947. Coroana regelui era făcută din oţelul tunurilor turceşti capturate la Plevna şi cântărea 1.115 grame. Regele a ales oţelul şi nu aurul pentru a simboliza vitejia ostaşilor în Războiul de Independenţă. Coroana de oţel a fost făurită de către elevii şi soldaţii meseriaşi ai Arsenalului Armatei din Bucureşti. „Cu mândrie dar primesc această coroană, care a fost făcută din metalul unui tun stropit cu sângele eroilor noătri ăi care a fost sfinţită de biserică. O primesc ca simbol al independenţei li puterii României”, a spus Carol I la încoronare.La 10 mai 1877 s-a instituit şi prima decoraţie românească – Steaua României.
Carol ne-a lăsat şi leul
O parte imensă din moştenirea lui Carol I este păstrată şi azi. Nu doar independenţa şi Dobrogea românească sau infrasctuctura. Academia Română şi Banca Naţională a României sânt doar două repere ale României create cu sprijunul Coroanei. Tot Regele Carol I a creat moneda naţională numită Leu. O reală operă de artă pe care o datorăm Regelui Carol I şi Reginei Elisabeta a României, este Palatul Peleş. Domnia lui Carol I n-a fost numai lapte şi miere. El s-a confruntat cu răscoale ţărănelti, cu jocuri de culise ale clasei politice din Bucureşti, cu două războaie, cel de Independenţă şi cel Balcanic. Personal, cea mai mare durere a fost moartea Principesei Maria, singurul copil al Regelui Carol I şi al Reginei Elisabeta.
Testamentul unui mare rege
Primul rege al României a murit la 10 octombrie 1914, în Sinaia, pi este îngropat în necropola regală de la Curtea de Argeş. „Alcătuind acest testament, mă gândesc, înainte de toate, la iubitul meu popor, pentru care inima mea a bătut neîncetat şi care a avut deplină încredere în mine. Viaţa mea era aşa strâns legată de această de Dumnezeu binecuvântată Ţară, că doresc să-i las, şi după moartea mea, dovezi vădite de adâncă simpatie şi de viul interes pe care le-am avut pentru dânsa. Zi şi noapte m-am gândit la fericirea României, care a ajuns să ocupe acuma o poziţie vrednică între statele europene: m-am silit ca simţământul religios să fie ridicat şi dezvoltat în toate straturile societăţii şi ca fiecare să împlinească datoria sa, având ca ţintă numai interesele statului. Cu toate greutăţile pe care le-am întâlnit, cu toate bănuielile care s-au ridicat, mai ales la începutul Domniei mele, în contra mea, expunându-mă la atacurile cele mai violente, am păşit, fără frică şi fără şovăire, înainte pe calea dreaptă, având nemărginită încredere în Dumnezeu şi în bunul simţ al credinciosului meu popor. Înconjurat şi sprijinit de fruntaşii ţării, pentru care am avut totdeauna o adâncă recunoştinţă şi o vie afecţiune, am reuşit să ridic, la gurile Dunării şi pe Marea Neagră, un stat înzestrat cu o bună armată şi cu toate mijloacele spre a putea menţine frumoasa sa poziţie şi realiza odată înaltele sale aspiraţiuni. Succesorul meu la tron primeşte o moştenire de care va fi mândru şi pe care el o va cârmui, am toată speranţa, în spiritul meu, călăuzit fiind de deviza: «Tot pentru Ţară, Nimic pentru mine»“, nota Regele Catol I în testamentul său, redactat în februarie 1899.
Ferdinand cel Loial
Ferdinand, unul dintre nepoţii lui Carol, care nu a avut moştenitori direcţi, i-a succes unchiului său la tron. A fost încoronat rege al României Mari în 1922. Regele Ferdinand şi regina Maria au avut mai mulţi copii, cel mai mare dintre ei, principele Carol, urmând să moştenească coroana de oţel a României.
Ferdinand I a urcat pe tron într-un moment crucial pentru existenţa ţării noastre, la declansarea primului război mondial. Ferdinand fusese educat în spiritul invincibilitatii armatei germane şi de aceea este şi mai extraordinar sacrificiul său de a merge de partea Antantei. La începutul războiului, şansele celor două tabere păreau a fi egale, dar Ferdinand şi întrega clasă politică au mizat şi luptat pentru Trasilvania. După razboi, Ferdinand I a devenit Ferdinand cel Loial, Regele care a pus mai presus de el însusi voinţa unei naţiuni …
După 13 ani de domnie, Regele Ferdinand se stinge din viaţă, la 62 de ani, răpus de boală. Chiar dacă nu a fost lungă, domnia sa a marcat istoria României. Când a preluat coroana, în anul 1914, România avea mai puţin de 150 de mii de km pătraţi şi aproximativ 7,7 milioane de locuitori. La moartea sa suprafaţa României atingea 295 de mii de km pătraţi şi o populaţie de peste 17 milioane de locuitori.
Carol II, un rege controversat
Carol II a fost primul Hohenzollern născut în ţara noastră. Inteligent şi cultivat, Carol avea calităţile unui mare rege, însă viaţa sa dezordonată a zdruncinat dinastia şi a şubrezit democraţia din România. În timpul primului război mondial, părăsindu-şi îndatoririle de militar, Carol a fugit împreună cu Zizi Lambrino, fiica unui maior din anturajul Curţii, la Odessa, unde cei doi s-au cununat în 1918. Căsătoria a fost însă anulată de casa regală. În 1921, după o lungă călătorie în jurul lumii, principele Carol a cunoscut-o pe Elena, din familia regală a Greciei. În acelaşi an, Carol şi Elena s-au căsătorit, iar pe 25 octombrie 1921 s-a născut, la Sinaia, Mihai, viitorul rege. Nu după mult timp de la naşterea fiului său, principele Carol a început o aventură cu Elena Lupescu. În 1925, fuge cu amanta sa la Paris. De acolo, îl anunţă pe regele Ferdinand că renunţă la titlul de principe moştenitor. Regele Ferdinand a trebuit să-l înlăture pe Carol din familie. În 1930 însă, Carol II revine în ţară şi este proclamat Rege în faţa camerelor reunite ale Parlamentului. În timpul Regelui Carol al II-lea, România s-a atins cel mai înalt nivel economic. Pe de altă parte însă, domnia lui Carol a însemnat instaurarea unui regim de dictatură personală. Nici situaţia externă nu a fost favorabilă României. În august 1939 s-a semnat între Germania hitleristă şi URSS-ul lui Stalin un protocol secret care prevedea împărţirea teritorială a României. Această înţelegere a fost pusă în aplicare un an mai târziu când URSS a ocupat Basarabia şi Bucovina de Nord, iar Ungaria, sprijinită de către germani, a luat Ardealul de Nord-Vest.
Regele Mihai I a schimbat soarta celui de Al Doilea Război Mondial
În 1926, Mihai I ajungea, la numai cinci ani, moştenitorul tronului României, iar tatăl său devenea un „simplu“ cetăţean cu numele de Carol Caraiman. În 6 septembrie, la presiunile generalului, Regele Carol semna actul de renunţare la prerogativele regale, lăsând pe umerii fiului sau, Mihai, de numai 19 ani, povara domniei. A doua zi, Carol a părăsit România împreună cu Elena Lupescu. Astfel, a doua domnie a regelui Mihai, care a durat până în 1947, a început în condiţii dramatice. „Români, în ceasul cel mai greu al istoriei noastre, am socotit ca nu este decât o singură cale pentru salvarea ţării de la o catastrofă totală: ieşirea noastră din alianţa cu puterile Axei”. Aşa îşi începea proclamaţia către ţară Regele Mihai I, în seara zilei de 23 august 1944, când România întoarce armele împotriva germaniei naziste. O zi în care mareşalul Ion Antonescu şi ministrul de Externe Mihai Antonescu au fost arestaţi din ordinul Regelui. O zi în care Mihai I a numit un nou guvern şi a ordonat încetarea imediată ostilitatilor cu Naţiunile Unite. Istoricii spun că actul de la 23 august 1944 a scurtat cu şase luni Al Doilea Razboi Mondial şi a dus la supravieţuirea României Actul Regelui Mihai I a avut şi alte consecinţe şi a cântărit greu în decizia Aliaţilor de a retroceda, la sfârşitul războiului, Transilvania de Nord României.
Citeste mai mult