O tocană cu fasole, miel, măsline, ierburi aromate, un sos de peşte, pâine nedospită, curmale şi vin ar fi fost puse pe masă la Cina cea de Taină, conform rezultatelor unui studiu cu privire la ce se mânca în urmă cu 2000 de ani în această regiune geografică, informează discovery.com. Acest studiu a fost realizat de doi arheologi italieni şi se bazează pe versete din Biblie, pe vechi scrieri iudaice, romane şi pe dovezi arheologice. „Biblia prezintă ce s-a întâmplat în cursul Cinei, dar nu oferă prea multe informaţii despre ce a mâncat Iisus“, a precizat Generoso Urciuoli, arheolog la Centrul Petrie.
Urciuoli, care s-a specializat în istoria creştinismului timpuriu, alături de Marta Berogno, arheolog şi egiptolog din Torino, îşi prezintă rezultatele studiului în cartea „Gerusalemme: l’Ultima Cena“ (Ierusalim: Cina cea de Taină).
Urciuoli mai spune că reprezentarea celebrei picturi ,,Cina cea de Taină” realizată de Leonardo Da Vinci nu este corectă din punct de vedere istoric. Adunând date istorice şi indicii din opere de artă paleocreştine, cina se lua pe atunci în camera superioară a casei. „În acea perioadă, în Palestina, mâncarea era servită pe nişte mese micuţe, iar mesenii stăteau pe nişte perne sau covoare aşezate direct pe jos“, susţine Urciuoli. Mâncarea era servită în vase din teracotă sau din piatră.
Evangheliile menţionează însă doar pâinea şi vinul, alimente cu puternică valoare simbolică, la Cina cea de Taină. Prezenţa vinului în meniu i-a făcut pe arheologi să pornească în studiul lor de la premisa că această cină era de sărbătoare, cu ocazia Paştelui iudaic. Dacă a fost o masă de sărbătoare, la masă au fost servite mai multe feluri de mâncare. Adică o tocană din carne de miel, cartofi, fasole şi orz, o fiertură din fasole gătită îndelung la foc mic, măsline cu isop, ierburi cu gust de mentă, precum şi ierburi amare cu fistic dar şi haroset de curmale (o pastă dulce făcută din fructe şi nuci). „Ierburile aromatice şi harosetul sunt tipice pentru Paştele iudaic, tocana cholent se mănâncă la ocazii festive, iar isopul era consumat zilnic“, mai susţine Urciuoli.
Citeste mai mult