Pe 2 iulie 1504 se încheia cea mai lungă domnie din perioada Evului Mediu a ţărilor române – 47 de ani. Ştefan cel Mare se stingea din viaţă la Suceava după ce aproape tot timpul cât s-a aflat pe tronul Moldovei a suferit de pe urma unei răni netratate corespunzător, scrie Historia. Acesteia i s-a adăugat podagra (guta), o boală întâlnită adesea în rândul seniorilor medievali. La mai bine de 500 de ani de la dispariţia sa, Ştefan cel Mare rămâne în mentalul colectiv drept unul dintre cei mai importanţi lideri ai acestui spaţiu. Comemorarea acestuia e un prilej potrivit pentru a-i evidenţia moştenirea.
Rana de la picior din timpul asediului de la Chilia l-a chinuit zeci de ani
Șetafn cel Mare a domnit aproape o jumătate de secol. El a purtat, în cea mai mare parte din acest răstimp, urmele rănii suferite la piciorul stâng, din timpul asediului eșuat de la Chilia, din anul 1462. Documentele interne moldovenești, dar și cele emise de cancelariile altor state amintesc despre prezența pe lângă voievod a mai multor „bărbieri”. Este vorba despre persoane cu oarecare pricepere și cunoștințe în domeniul medical.
Cel dintâi medic menționat de documente este un anume Ioan (sau Zoan). Acesta era genovez la origine, care se afla la Suceava în anul 1468. Dar pentru tratarea rănii voievodului au trimis „bărbieri” și venețienii, habsburgii, polonii, chiar și tătarii. De pildă, venețianul Matteo Muriano, a ajuns în Moldova în 1502. El a fost plătit de domn cu suma de 400 de ducați. Acesta nu a reușit, însă, să amelioreze durerile tot mai chinuitoare. Asta deși trimisese să fie cumpărate mai multe medicamente și leacuri din Veneția.
Ștefan cel Mare a suferit și de gută
Rănii provocate de sulița de la Chilia i s-a adăugat o altă afecțiune răspândită în acea perioadă, şi anume guta (sau podagra, cum e ea numită în izvoarele contemporane interne), boală care avea să-i afecteze mobilitatea ambelor picioare – astfel încât o cronică lituaniană contemporană cuprinde precizarea că Ștefan cel Mare, cu prilejul bătăliei de la Codrii Cosminului, din octombrie 1497, a fost adus într-o sanie la locul evenimentului, deoarece „era foarte neputincios de picioare”. Această mărturie are rolul de a exemplifica agravarea gutei și slăbirea accentuată a sănătății voievodului. De altfel, în anii imediat următori, Ștefan cel Mare a trimis mai mulți soli după medici, atât la Veneția, cât și la Curtea împăratului Maximilian de Habsburg, prin mjlocirea regelui Vladislav al II-lea al Ungariei.
Citește articolul integral pe Historia.
Citeste mai mult