Arhivele Naționale Bistrița-Năsăud relatează astăzi astăzi despre Ziua Universală a Iei, piesă emblematică a portului popular românesc, încărcată de simboluri, istorie și tradiție.
În viziunea Arhivelor Naționale, „IA reprezintă în sens extins și spațiul în care ne-am născut, comunitatea căreia îi aparținem sau cu care împărtășim afinități.” Purtată de-a lungul secolelor atât în zilele de sărbătoare, cât și la muncile câmpului, ia românească spune povestea identității noastre, cusută cu migală și răbdare de mâinile femeilor din sat.
Caracteristicile definitorii ale iei sunt cusăturile sale: umărul, care unește părțile din față și spate de mânecă, încrețul, altița, element unic și irepetabil al modelului, râurile, benzi drepte sau oblice pe piept și mâneci, și bibilurile sau cheițele, cusături prin care se îmbină bucățile textile. Fondul alb, din in, cânepă sau lână, oferă fundalul perfect pentru cromatica bogată a broderiilor, în funcție de regiune, vârstă sau statut social.
„Sunt povești brodate pe ii de fiecare mână de femeie, povești care unesc același univers cultural și care apropie oameni diferiți, din zone geografice aflate la mii de kilometri distanță,” transmit reprezentanții Arhivelor Naționale Bistrița-Năsăud.
Din Maramureșul cu ia sa pătrată la gât, cusută cu migală din pânză de casă, până în Bucovina, unde altița lată și bogat decorată atrage privirea, ia își păstrează specificul, dar vorbește aceeași limbă: cea a tradiției și apartenenței. În Moldova, ia cu motive geometrice și florale stilizate împletește echilibrul între albul pânzei și bogăția cromatică, în timp ce în Transilvania, ia se distinge prin „puii peste cot”, bogăția ornamentală și mărgelele care colorează mânecile și gulerul.
Nu doar croiul și ornamentele diferă, ci și simbolistica culorilor: „Fetițele și fetele tinere poartă pe fondul alb broderii cusute cu galben auriu și portocaliu, femeile care au copii albastru, femeile recent căsătorite roșu, iar albastru închis și negru sunt culorile pe care le poartă femeile văduve sau în vârstă,” precizează Arhivele Naționale.
Cusăturile iei sunt o adevărată artă în sine, transmițând meșteșugul și creativitatea generațiilor de femei care le-au lucrat: de la punctul „crucea” sau „tighelul”, la sofisticatele „cheițe” și „încrețuri” care definesc fiecare zonă a țării.
Prin sărbătorirea Zilei Iei, Boamenii din istrița-Năsăud se alătură miilor de români care, indiferent de locul în care se află, poartă cu mândrie această piesă de patrimoniu, simbol al rădăcinilor și al continuității. Astăzi, ia nu este doar un obiect vestimentar, ci o punte între generații, o lecție de istorie vizibilă și o formă de respect față de cultura noastră.
The post Ziua Iei sărbătorită în 24 iunie – O călătorie prin simbolurile și tradițiile românești first appeared on ObservatorBN.
Citeste mai mult