Pe Robert Iovan îl ştiu toţi părinţii şi prichindeii care trec pragul Teatrului Colibri din Craiova, acolo unde actorul creează lumi magice de ani buni. Pentru Robert celebritatea a venit natural, pe nepusă masă după ce destinul a făcut o aroganţă astrală, a citit visul unui copil de 13 ani şi a decis că, după ani de aşteptare, el este menit să joace într-un film de lung metraj.
Şi nu orice peliculă: „Jaful secolului“, primul film în care actorul craiovean Robert Iovan joacă unul dintre rolurile principale şi care a primit deja patru premii pe două continente, iar acum este propus de România pentru premiile Oscar la categoria „Cel Mai Bun Film Internațional“. Celebritatea nu l-a urcat pe nori pe Robert. Dacă ar fi să câştige Oscarul, tot la Craiova ar alege să traiască, în lumea de basm ţesută pentru copii. „Cum zicea mama unui mare actor: OK, ai luat Oscarul, acum du gunoiul! Asta e mentalitatea mea“, spune Robert Iovan într-o discuţie cu Gazeta de Sud.
GdS: Lumea te ştie de la Teatrul Colibri. Acum film, premii. Cum ai ajuns aici?
RI: Uneori mă întreb şi eu. Viaţa este surprinzătoare. Eu mi-am dorit de la 16 ani să intru în industria filmului. Niciodată nu am lăsat pasiunea asta să moară. Am făcut teatru la Craiova, apoi am intrat în lumea copiilor. Apoi, pe baza experienţei am reuşit să intru în Colibri. Apoi m-am ultraspecializat pe copii şi, după 14 ani de muncă, am făcut scurtmetraje neprofesionale pentru mine de pe la 17 ani. Şi într-o zi primesc un telefon.
Eu eram înscris la Bucureşti la firmele de casting, dar nici măcar nu mai arătam ca atunci, trecuseră vreo 8-9 ani de atunci şi nu mă sunaseră niciodată pentru nimic. La un moment mă sună, nu prea înţelesesem eu bine, un film ceva, mi se părea că ori face un prieten mişto şi până la urmă am zis să dau curs. Mi-au spus că e pe bune, că scriitor este Cristian Mungiu, regizor Teodora Ana Mihai. Eu eram fan Mungiu de mic, i-am spus şi lui asta. Şi uite că mă sună cineva întâmplător, că mă potriveam pe fizionomie, pentru că filmul este bazat pe o poveste reală şi mă potriveam efectiv pe fizionomie cu personajul respectiv. Apoi mi-au zis că dacă şi joc bine mă iau.
Am dat proba pe Zoom, eu la Craiova, ei la Bucureşti, am zis că e pe bune, nu e vis. Mi-au triimis 2 pagini de text, nu scenariul şi nu înţelegeam contextul, cine cu cine vorbeşte. Şi atunci mi-au dat lacrimile după foarte mulţi ani pentru că mi s-a spus: Eşti foarte foarte bun, ne vedem la Bucureşti şi mai departe plecăm în străinătate şi filmăm. Mi s-a părut că s-a întâmplat ceva magic pentru că îmi doream treaba asta. 13 ani am aşteptat momentul ăsta. Când am ajuns la Bucureşti mi-au trimis vreo 35 de pagini de text ca să am idee despre text.
În 4-5 zile l-am învăţat pe de rost pentru că scopul meu era să nici nu deschid paginile când dau proba la Bucureşti cu toţi. Şi mi-au zis: „Dar ştii că nu rămâne ăsta…facem citirea asta ca să vedem ce schimbăm“ Când mi-au dat noul text parcă mi-am dat cu gumă pe creier şi l-am învăţat“
GdS: Cum vezi tu filmul?
RI: Eu sunt hoţ. E un film bazat pe povestea reală din 2012 când 3 românaşi de-ai noştrui au furat în 2 minute şi 30 de secunde tablouri din Olanda de 30 de milioane de euro. În poveste noi nici măcar nu ştiam care e valoarea reală a tablourilor. Cei din Olanda nu s-au gândit niciodată să pună securitate mare pentru acele tablouri. Au intrat, au băgat în sacoşă, au plecat. Este coproducţie, sunt actori belgieni, olandezi şi români.
Practic se arată două lumi, a Olandei şi a României de atunci. Este o comedie fină, între filmul de autor şi filmul de public. Partea mea de filmări a fost de 3 săptămâni în străinătate şi 2 săptămâni în România. A fost o echipă incredibil de bine strânsă, am fost ca o familie.
GdS: Ţi s-a potrivit rolul?
RI: Rolul mi-a plăcut foarte mult. Este o viaţă a personajului de care nu m-am lovit. Ştiu, am tatuaje dar nu am nici o amendă luată. Îmi place provocarea, cu cât e mai diferit de mine cu atât îmi place mai mult. La filmări eram mult mai slab, numai fibră. A fost greu să mă pun în situaţia de a avea neajunsuri. Adrian, personajul se gândeşte cum să agaţe gagici şi femeia lui de acasă să-i producă bani.
Am discutat foarte mult cu oameni care au făcut lucruri de genul ăsta, m-am documentat pentru rol. Eu sunt dovada vie că poţi face mai multe lucruri şi să le faci bine. Eu nu îmi iau concedii. Sunt workaholic. Am luat 2 zile la Herculane şi am stat doar una.
GdS: Ce vei face dacă filmul câştigă Oscarul?
RI: Cred că filmul are şanse mari să treacă de preselecţia pentru Oscar. Mereu m-am visat pe covorul roşu. Dacă ar lua Oscar, mi-aş continua activitatea cu copiii. Îmi fac treaba şi mă întorc la Craiova. Cum să plec de aici? Nu m-ar schimba cu nimic. Sunt educat de mic să dau sărumâna de la femeia de serviciu până la un mare director. Da, aş avea un premiu, dar e doar un premiu, respiri la fel. Ce schimbă asta? Ok, esti cineva, dar cum zice mama unui mare actor: „OK, ai luat Oscarul, acum du gunoiul. Asta e mentalitatea mea.
Premiera filmului la Craiova, pe 25 septembrie
Filmul „Jaful secolului“ va putea fi vizionat din 23 septembrie în România, iar la Craiova va avea premiera pe 25 septembrie, la Inspire Cinema! Scenaristul și producătorul peliculei este Cristian Mungiu. Până acum, „Jaful Secolului” a câștigat Marele Premiu la Festivalul Internațional de Film de la Varșovia (2024), Premiul pentru Cea mai bună Actriță în rol principal la Festivalul Internațional de Film de la Tokyo (2024) acordat actriței Anamaria Vartolomei, Balkan Film Award (premiul pentru cel mai bun film din competiția balcanică) în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Sofia, Premiului Publicului la Festivalul Internațional de Film de la Shanghai.
Citeste mai mult