Povestea sfâșietoare a caselor cu semnături din Satu Mare – ziduri pline de nume și amintiri. Pe două clădiri vechi din Satu Mare – una la intersecția străzii Ștefan cel Mare cu Piața Jean Calvin, iar cealaltă pe strada Petru Bran – timpul a lăsat o mărturie tulburătoare. Pe cărămizile roșii și galbene se pot citi încă nume, inițiale și date – „Friedman Tódor 1917”, „Jóth Kálmán 1908”, „Steger Julius 1928”, „Kozon Ferencz 1905”, „Bartos Lajos 1917” – și multe altele.
Sunt semnăturile evreilor sătmăreni, scrise înainte ca aceștia să fie îmbarcați spre lagărele morții.
Ghetoul și deportările din 1944
Au fost înființate, atunci, două ghetouri: unul la Satu Mare și altul la Baia Mare. La început, și Careiul a fost folosit ca centru de concentrare, dar evreii de acolo au fost ulterior transferați în ghetoul din Satu Mare.
La 3 mai 1944, primarul Csaka Laszlo a emis ordinul ca toți evreii din oraș să poarte însemne distinctive și să fie mutați în cartiere desemnate drept „tabere evreiești”. Din 4 mai, niciun evreu nu mai avea voie să își părăsească locuința decât în intervale foarte stricte și doar pentru aprovizionare.
În momentul de vârf, ghetoul din Satu Mare a adăpostit aproximativ 18.000 de evrei, adunați din 11 districte ale județului (inclusiv Ardud, Carei, Seini, Șomcuta Mare și chiar localități din actuala Ungarie). Comandantul ghetoului era Béla Sárközi, iar Consiliul Evreiesc era condus de Zoltán Schwartz, alături de lideri comunitari, precum Samuel Rosenberg, Lajos Vinkler și József Borgida.
Perchezițiile pentru confiscarea bunurilor au fost extrem de dure, executate de polițiști și jandarmi, asistați de o unitate specială de 50 de jandarmi adusă din Mérk.
Între 19 mai și 1 iunie 1944, ghetoul a fost lichidat prin șase transporturi succesive către Auschwitz-Birkenau. Foarte puțini supraviețuitori s-au mai întors.
„Casa cu semnături”
Pe lângă clădirile din Piața Jean Calvin și Petru Bran, o legendă locală vorbește și despre o casă din Piața Păcii, lângă Biserica cu lanțuri. Se spune că aici, în 1942, câțiva evrei sătmăreni aflați pe drumul spre gara de deportare s-au oprit pentru câteva minute și și-au scris numele pe ziduri.
Sute de semnături au fost păstrate pe cărămizile acelei case, printre care „Jerkovits Marczi”, „Kuncz Rozs – 1878”, „Leiszler Irma”, „Roth József – 1936”, „Grunfeld József – 1919”, „Katz Harman”, „Br. Zahor Zsolt”. Printre ele, cuvintele cutremurătoare: „Mergem să murim”.
Această casă, cunoscută sub numele de Casa cu semnături, a devenit parte a memoriei orale a orașului, chiar dacă inscripțiile s-au estompat cu timpul.
Urmele de pe Jean Calvin și Petru Bran
Ceea ce face însă unic Sătmarul este faptul că pe clădiri obișnuite, încă în picioare, se văd și astăzi semnături autentice.
La intersecția Ștefan cel Mare – Jean Calvin, pe ziduri au rămas scrise numele evreilor duși spre deportare. Și pe strada Petru Bran se pot citi inscripții similare. Anii precum 1905, 1908, 1917 sau 1928 reprezintă datele lor de naștere – fiecare semnătură fiind scrisă chiar în momentul deportării, ca o ultimă dovadă a existenței lor.
Importanța conservării
Aceste clădiri nu sunt doar ziduri vechi, ci monumente ale memoriei. Pentru a nu lăsa timpul să șteargă aceste mărturii, istorici și membri ai comunității evreiești propun:
montarea unor plăci explicative,
includerea lor într-un traseu memorial al Holocaustului din Satu Mare,
protejarea fizică a zidurilor și valorificarea lor în scop educativ.
Ziduri care vorbesc
Semnăturile de la intersecția Ștefan cel Mare – Piața Jean Calvin, cele de pe strada Petru Bran și legenda casei din Piața Păcii nu sunt simple graffiti vechi. Sunt urme lăsate de oameni reali – părinți, copii, vecini – care nu s-au mai întors niciodată.
@portalsm
Povestea sfâșietoare a caselor cu semnături din Satu Mare – ziduri pline de nume și amintiri
♬ sunet original – portalsm – portalsm