Sute de ucraineni care au fugit din calea războiului au găsit o nouă viață la Sibiu. Toți au ajuns aici lăsând în urmă o poveste de viață și cel mai dureros- fii, soți, prieteni care încă luptă pentru țara lor. Cei mai norocoși au găsit la Sibiu sprijinul de care aveau nevoie într-o astfel de perioadă grea a vieții lor, dar cu toții spun că s-ar întoarce acasă în primul minut după încetarea războiului.
Cei mai mulți refugiați sunt femei cu copii, care și-au lăsat acasă soții luați la război. Ucrainencele ajunse la Sibiu s-au văzut dintr-o dată într-o lume nouă, în care trebuie să se descurce singure, să își asigure traiul și să le ofere copiilor stabilitate. Și reușesc să facă asta, pentru că nu doar că nu au alternativă, dar speră să trăiască cât mai curând ziua în care se va termina războiul și se vor întoarce acasă. Chiar dacă acasă nu va mai însemna ceea ce știau, dar acasă va fi mereu Ucraina.
”eu am reușit să mă angajez de o săptămână aici, la Sibiu. Am venit cu cei doi copii ai mei și cu sora și băiețelul ei. În Ucraina stăteam cu fetița cea mică, aici trebuie să lucrez pentru a ne întreține. Soțul meu a rămas acasă. sper ca războiul să se termine cât mai repede să mă întorc acasă. Aici toată lumea este binevoitoare, ne ajută, am fost primiți foarte bine, dar inima mea tot în Ucraina este”, spune o refugiată.
O altă refugiată din Cernăuți are inima împărțită în două. ”Aici am venit cu soțul meu, fiica și cei trei copii. Acasă a rămas fiul meu, soția și copiii lor. El nu a putut pleca, iar nora a zis că nu îl lasă singur. Îmi fac griji pentru ei, vorbim în fiecare zi, dar este greu, mă gândesc mereu la ei”.
O parte din Ucrainenii care au ajuns la Sibiu s-au întâlnit la Consiliul Județean. Au avut o discuție de mai multe ore cu autoritățile, care le-au răspuns la toate întrebările, pentru a ști care le sunt drepturile și unde pot apela pentru ajutor. Câțiva angajatori din Sibiu au venit cu oferte de locuri de muncă, și chiar au avut discuții pentru angajare.