„Oamenii inteligenţi învaţă de la toată lumea, oamenii mediocri doar din experienţele personale, iar oamenii proşti pretind că au toate răspunsurile.”
Autocratul lumii
Omenirea a fost întotdeauna formată din două categorii de oameni: cei înțelepți care știu că sunt proști și cei nebuni care se cred înțelepți.
Donald Trump este cel mai elocvent exemplu de lider megaloman. Un urmaș de imigranți ajuns politician, un naționalist xenofob manipulator și vorace, fapt confirmat și de originea numelui său, tradus din germanul „Drumpf” în englezescul „Trump”, care ne sugerează mai degrabă trompetă și, de aici, to trump up – expresie engleză care poate însemna a fabrica o acuzație. Deși el preferă semnificații ale numelui precum „asul din mânecă”.
Dar actualul locatar de la Casa Albă este, conform politologilor americani de bun-simț, un schizofrenic paranoidal periculos, care constituie un pericol pentru ordinea mondială, dar și pentru Statele Unite. Un individ compromis în mediul de afaceri, șantajist media și provocator la rebeliune civică, care nu a purtat niciodată uniforma militară, fiind o rușine pentru ideea de lider militarist global.
Megalomania unui om afectat de iluzia că este mesianic
„Consiliul Păcii va supraveghea îndeaproape Organizaţia Naţiunilor Unite şi se va asigura că aceasta funcţionează corespunzător.”Donald Trump
Afirmația lui Trump de la reuniunea din Washington, potrivit căreia Consiliul pentru Pace va „supraveghea” ONU, denotă narcisismul periculos al unui om însetat de putere, recunoaștere și adulație publică. Să ceri imperativ să ți se atribuie un premiu Nobel pentru pace, demers refuzat de prestigioasa fundație suedeză, iar mai apoi să cerșești cedarea premiului, netransmisibil de altfel, în schimbul promisiunii de a susține o lovitură de stat în Venezuela, constituie doar un exemplu privind setea de faimă a unui individ cu moralitate dubioasă, evazionist, falimentar și cu un caracter declasat.
Așadar, înființat și conceput ca un organism cu atribuții limitate, însărcinat strict cu supravegherea reconstrucției Fâșiei Gaza, devastată de războiul dintre Israel și Hamas, Consiliul a fost confiscat de Trump în beneficiu personal, devenind o afacere cu interese politice și financiare mai mult sau mai puțin ascunse. De altfel, misiunea Consiliului a fost extinsă unilateral de Trump, fără acordul ONU, în scopul evident de a aborda conflictele din întreaga lume, Iranul fiind un exemplu elocvent în acest sens.
Cu toate acestea, președintele american nu și-a permis să propună desființarea Organizației Națiunilor Unite, înființată la 24 octombrie 1945 prin ratificarea Cartei semnate la 26 iunie 1945 de reprezentanți ai 51 de state ale lumii. Poate rușinat puțin de faptul că situația actuală dezastruoasă a ONU se datorează nu doar unor lideri slabi aflați la conducerea organizației, ci și faptului că Statele Unite ale Americii nu au plătit aproape 4 miliarde de dolari din cotizații, organizația mondială apropiindu-se de un colaps financiar iminent.
Potrivit ONU, Statele Unite datorează 2,196 miliarde de dolari din bugetul operațional curent al organizației, sumă care include 767 de milioane de dolari aferente anului 2026. Dar Washingtonul mai are restanțe de aproximativ 1,8 miliarde de dolari și la bugetul destinat operațiunilor de menținere a păcii, o sumă care este în creștere. În concluzie, America lui Trump datorează o sumă reprezentând 95% din restanțele totale la bugetul de bază.
Agresiunea împotriva Iranului
„Acțiunile SUA și Israelului împotriva Iranului reprezintă un act flagrant de agresiune și o încălcare ilegală a Cartei ONU.”António Guterres – secretar general ONU
Trump este un mincinos, asemenea majorității politicienilor lumii. Tratatul privind amenințarea nucleară recunoaște arsenalele nucleare ale statelor oficial posesoare de arme nucleare, dar, în conformitate cu articolul VI al tratatului, acestea nu ar trebui să construiască și să perpetueze întreținerea unor astfel de arme.
În anul 2000, cele cinci țări recunoscute oficial ca deținătoare de arme nucleare au semnat un „angajament fără echivoc… de a realiza eliminarea totală a arsenalelor lor nucleare”. Dar nu s-a întâmplat așa, din vina Statelor Unite.
Așadar, Tratatul asupra Interzicerii Armelor Nucleare reprezintă un document internațional al Națiunilor Unite ce vizează interzicerea utilizării armelor nucleare, având drept obiectiv întărirea articolului 5 din Tratatul asupra Neproliferării Armelor Nucleare. Dar nu a fost, nu este și nu va fi niciodată respectat de țările care dețin arsenal nuclear.
Președintele american a susținut în ultima campanie electorală că va fi pace în Ucraina la 24 de ore după ce va prelua funcția. Apoi în 48 de ore… dar după 14 luni războiul continuă, Putin făcându-l de râs pe locatarul de la Casa Albă. Mai mult, în timp ce dimineața Trump clamează că vrea pace în lume, după-amiază trimite portavioane și forțe aeriene în zone ale lumii unde se presupune că America are interese. Toate pe fondul unei mediatizări agresive și aberante care promovează ideea pacifistului mesianic.
Atacul asupra Iranului este un nou exemplu de dispreț al megalomanului de la Washington, atacul yankeo-iudaic având loc în plin proces de negocieri între Teheran și SUA, ultimele runde de discuții privind programul nuclear al Iranului desfășurându-se la Geneva, în februarie 2026.
Scenariul folosit ca pretext pare o copie la indigo cu cel utilizat la declanșarea războiului din Irak. Atunci, Bush afirma că Saddam Hussein poseda arme de distrugere în masă biologice, în timp ce acum Trump pretinde că iranienii posedă facilități pentru arma nucleară. Iar cel care trebuie să facă ordine nu este ONU, prin Consiliul de Securitate, ci Statele Unite, jandarmul mondial global care intervine fără permisiunea nimănui acolo unde consideră că se poate începe un nou război.
Europa și România într-un context global instabil
Ce va urma este greu de prezis, singurii câștigători reali fiind oligarhia ce deține industria de armament, Israelul care vrea să domine în zonă și Trump care se visează ca fiind cea mai importantă personalitate a lumii de la Genghis Han încoace. Diversiunea kurdă din nordul Iranului finanțată de americani și invazia terestră a SUA va genera un haos în spațiul persan, realitate probată deja în eșecurile din Irak și Afganistan.
Ce va face Uniunea Europeană, Marea Britanie și NATO este neclar, dar e evident că ne îndreptăm spre o nouă tragedie cu efecte globale, caracterizată prin terorism, criză economică și anarhie.
România nu contează în acest sistem de ecuații cu mai multe necunoscute. Suntem insignifianți, o țară săracă cu un președinte timid și tăcut, un stat care se împrumută lunar să plătească pensii și salarii, măcinată politic, divizată social, alunecând spre haos social. În esență vom face ce vor decide alții, politicienii gen Nicușor Dan sau Grindeanu fiind mici și nepricepuți într-un context atât de dificil decizional.
Este România în pericol de a fi atacată de la est sau nord? Posibil, atâta timp cât ne închinăm spre memorialul Lincoln și ne cerem voie să folosim olița. Suntem și membri NATO, iar olandezul ostil ajuns secretar general vrea să ne apere centimetric bogățiile naturale, traficanții de carne vie, prostituatele, dezvoltatorii imobiliari și pensionarii speciali…
Locul nostru este în Europa, alături de deciziile corecte ale UE, nu ale Frau Ursula, în niciun caz lingând bocancii lui Trump, în speranța unui post de vidanjor sau valet la Mar-a-Lago.
În niciun caz să nu uităm că:
„Războiul este masacrul oamenilor care nu se cunosc, în avantajul oamenilor care se cunosc, dar care sunt prea lași ca să lupte…”
Somogyi Attila
Articolul Va fi al treilea război mondial? Donald Trump, Iranul și riscul unui conflict global apare prima dată în ZiarMaramures.
Citeste mai mult