Ce cuvânt tandru, cald, duios acest „acasă”. Mereu l-am îndrăgit, mereu l-am admirat pentru inocența sa interminabilă, pentru aura feciorelnică veșnic neschimbată, veșnic aceeași. Nu știu cum se face, dar de ani de zile chipul nu mi s-a mai întors aproape deloc înspre acasă. Și totuși, acasă încă dăinuie într-un suflet de copil care s-a înstrăinat de mine, s-a scârbit de o asemenea bizarerie precum sunt eu, o frenetică care nu știe ce face, nu știe unde se îndreaptă, nu știe nimic și mai important, nu știe nici cine este.…
Articolul Unde fugim de acasă? apare prima dată în Magazin Sălăjean.
Citeste mai mult
