Românii aruncă anual cel puțin 1,32 milioane de tone de mâncare la gunoi. Este o estimare parțială a risipei, una care nu include și mâncarea aruncată de supermarketuri. Toată cantitatea care ajunge la gunoi poate hrăni orașul Cluj-Napoca timp de 20 de ani.
Dacă toată risipa alimentară din lume ar fi o țară, ar fi una cu a treia cea mai mare amprentă de carbon din lume, după China și SUA, estimează Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP).
O banană, un măr, un iaurt, o ceapă, o roșie sau o felie de pâine aruncată la gunoi înseamnă mai mult decât cei câțiva lei pe care i-am plătit la magazin. E o combinație de resurse folosite – sol, apă, munca oamenilor, timp, salarii, cheltuieli cu energia și transportul.
„Problema risipei alimentare este legată de toate aspectele societății: în egală măsură de economie, mediu, dar și de educație”, arată Ghidul pentru consum al Food Waste Combat, ONG din Cluj care luptă împotriva risipei alimentare.
Câtă mâncare ajunge la gunoi
Risipa alimentară nu are loc doar în bucătăria proprie, ci pe întreg lanțul de producție, potrivit Școlii de Sănătate Publică a Universității Harvard. Pleacă de la ferme, la distribuitori și comercianți până la consumatori.
Se aruncă mâncarea pe tot lanțul ăsta din cauza dăunătorilor, controlului climatic neadecvat, mucegaiului, ori pentru că rămâne și nu o mai mâncăm. Se pierde și neintenționat: la gătit sau ca rezultat al problemelor de producție, depozitare sau de procesare.
Există risipă alimentară și în industria agroalimentară, dar cel mai mult aruncăm acasă: gospodăriile sunt responsabile de mai mult de jumătate din cantitatea de alimente care ajunge la groapa de gunoi, la nivelul Uniunii Europene.
Aproximativ 132 de kilograme pe cap de locuitor, conform Eurostat. Pentru România nu există cifre oficiale pe cât de multă mâncare aruncăm în total, dar Food Waste Index Report din 2024, al UNEP, arată că doar din bucătăriile cetățenilor ies în jur de 1,32 de milioane de tone pe an (aproape 70 de kilograme de mâncare de om).
Citeste mai mult