Stabilit în zona Dortmund din Germania, Tiberius Patai revine în fiecare vară în orașul natal, nu doar pentru tradiționala întâlnire cu familia, ci mai ales pentru a-și revedea foștii colegi, octogenari.
Absolvent al Liceului Mixt, fostul Liceu nr.1, actualul Colegiu Național „Diaconovici-Tietz” din Reșița, Tiberius Patai chiar dacă nu se află în oraș, dă adunarea și reușește de fiecare dată să mobilizeze persoane dragi, care i se alătură cu același motiv, pentru a depăna amintiri și a povesti cum a mai trecut un an.
„De ce mă implic? Am făcut 16 ani de școală la Reșița, iar în perioada aceea mi-am făcut și mulți prieteni pe viață. Eu nu uit lucrurile acestea și nu am lipsit la nicio întâlnire în toți anii de când nu mai sunt în oraș, de vreo 40 de ani, dar nici înainte. La orice întâlnire de liceu sau de facultate am fost prezent, iar de vreo 10-15 ani ne vedem anual. Mai nou, mă ajută aplicația Whatsapp unde le scriu, mai trimit câte un e-mail sau sun la telefon și astfel reușesc să îi adun. Avem o convenție în Reșița și cu toți colegii de liceu ne întâlnim în prima sâmbătă din septembrie, la fântână la Nera, la ora 15. Cine vine e binevenit, cine nu, are ghinion! Iar cu colegii de facultate am stabilit să ne vedem în ultima vineri din luna mai, la facultate, în Timișoara, pe strada Vasile Pârvan. Adevărul e că suntem tot mai puțini. Anul acesta am sărbătorit 60 de ani de la absolvirea liceului și 55 de ani de la terminarea facultății. Din peste 100, ne-am revăzut cu vreo 25-30 de colegi.”
colegii din clasa a IX-a
clasa a IX-a în anul 1963
Și în acest an, „reuniunea de clasă” a fost încă un prilej de a mai povesti, de a sta la aceeași masă, oameni pe care viața i-a despărțit, dar cu toate acestea ei simt nevoia de a fi în continuare, măcar și pentru câteva ore împreună…
Cât despre organizator, nu poate decât să primească toate aprecierile noastre. Această emoționantă poveste a întâlnirii colegilor-prieteni, ne-a stârnit curiozitatea și de aceea am dorit să cunoaștem mai bine omul și strădaniile sale.
Domnul Tibi Patai, este o persoană tonică, plină de energie, cu o doză mare de glume la purtător, pe care oricând e dispus să le strecoare în dialog. Am aflat că duce o viață extrem de activă, este conectat cu lumea, cu prietenii și cunoștințele și spune că și în prezent are foarte multe lucruri de rezolvat, mai ales online. În plus, e pasionat de activități bursiere, acolo unde se cere foarte multă răbdare, asta dacă vrei să ai succes. Dar, ceea ce îl ține cu adevărat în priză și îi conferă o formă fizică de invidiat și acum când a devenit octogenar, este sportul pe care îl practică aproape zilnic, de când se știe. Face parte din marea familie a înotătorilor reșițeni, dar și a tenismenilor amatori fiind membru de peste 28 de ani al clubului din orașului german în care s-a stabilit.
„În copilărie, tatăl meu m-a dus la bazinul de înot din Luncă, la profesorul Hanzi Schuster. Când am văzut ce apă caldă e în bazin și că afară era frig, ningea, am zis că acolo e de mine. Mi-a plăcut, doar că nu eram prea talentat. Mie îmi plăcea școala, eram foarte bun la învățătură, iar sportul m-a ajutat mult să mă dezvolt și în plus m-a disciplinat. Nu am avut cine știe ce rezultate ca înotător, am obținut și eu locul II pe țară la pionieri, la 50 de metri. Din timpul facultății am rămas numai cu tenisul pe care l-am practicat cu pasiune tot timpul, mai ales de când sunt aici, în Germania. Chiar am primit o diplomă aniversară, pentru că am 28 de ani de apartenență la un club de tenis de amatori.”
Amintiri din Reșița, orașul copilăriei
Povestește cu nostalgie despre casa în care a crescut aflată în Valea Domanului, care din anul 1988 a fost făcută una cu pământul, devenind doar amintire. Era casa ridicată cu mari eforturi de către părinții săi care și-au sacrificat nu doar banii, energiile, ci și timpul, au renunțat la vacanțe și activități de recreere. La vremea aceea a fost o adevărată dramă, doar timpul reușind să mai atenueze din supărarea pricinuită de sistematizarea care a schimbat fața orașului, cunoscutul program comunist de reconstrucție prin demolarea zonelor vechi, care a afectat semnificativ patrimoniul arhitectural și a cauzat probleme sociale.
„Unde a fost casa noastră, acum se află ultimele doua blocuri de zece etaje construite aproape de intrarea pe stadion. Când trec pe acolo mereu am așa, o strângere de inimă…”
Germania – o viață nouă
Absolvent de Calculatoare la Politehnica timișoreană, a fost repartizat la Fabrica de anvelope „Danubiana” din București, ulterior stabilindu-se la Sibiu, acolo unde a lucrat ca programator la Centrul de Calcul Teritorial. Însă, pe fondul unor neînțelegeri la locul de muncă, urmate de o seamă de acuze nefondate și stări conflictuale, a luat decizia de a da un alt curs vieții. Și-a asumat riscul plecării, fugind în Germania. Însă ambiția a fost cea care l-a călăuzit și credința că va putea răzbate în doi, alături de soția sa și cei doi copii ai săi. Limba germană o știa din familie, de la mama și bunica sa, dar vorbită cu un puternic accent regional-bănățean, în familie de fapt existând influențe multiculturale, maghiare.
După perioada de lagăr și trecerea prin procesul birocratic, adaptarea s-a produs pas cu pas. Iar obținerea unui job în domeniul calculatoarelor s-a bazat pe experiența acumulată în cei 15 ani lucrați în România.
„Am reușit să mă angajez în IT, am fost programator la o firmă internațională, o casă de soft americană cu un personal de aproximativ 500 de salariați. În timp, s-a dezvoltat atât de mult și a avut așa un succes încât în 25 de ani, când am ieșit eu la pensie, eram 50.000 de angajați.”
Activitatea profesională s-a încheiat de ceva vreme, între timp s-a încheiat și construcția casei în care locuiește cu familia, și despre care spune cu mândrie că e una ecologică, prietenoasă cu mediul și deține un sistem de izolație termică extrem de eficient.
Fiind în pensie, reșițeanul Tiberius Patai are timp suficient pentru hobbyul său verde, adică plimbări în natură și lucrări efectuate în grădina (destul de cuprinzătoare) a casei. Și desigur, pentru călătoriile care îi sunt foarte dragi.
Să fie un drum bun în Madeira, următoarea vacanță programată în noiembrie, un alt prilej de reîntâlnire cu reșițeni aflați departe de granițe!
Sursa foto: arhiva personală
Citeste mai mult