Dacă ai văzut vreodată bule de aer în apă, poate că te-ai întrebat același lucru la care s-a gândit și Leonardo da Vinci. De ce nu se deplasează toate direct spre suprafață și ce fel de forțe fizice le conduc?
Cel mai curios lucru în legătură cu observația lui Leonardo da Vinci este faptul că doar bulele mai mari sunt cele care se deplasează în zig-zag sau în spirală spre suprafață, nu și cele mici. Asta chiar dacă asupra acestora acționează aceleași forțe fizice, potrivit IFL Science, citat de descopera.ro.
În jurnalul Proceedings of the National Academy of Sciences, profesorul Miguel Herrada de la Universitatea din Sevilla, Spania și profesorul Jens Eggers, de la Universitatea din Bristol, Anglia, aduc un răspuns acestei dileme. Ei speră că explicația va conduce la noi progrese în înțelegerea interfețelor lichid/gaz.Herrada și Eggers au observat că nu numai că mișcarea bulelor nu a fost niciodată explicată, dar nici nu a fost descrisă matematic.
„Bulele aflate în creștere suferă o înclinare periodică care le schimbă forma“
Autorii observă un număr de aspecte ale mișcării bulelor care le fac dificil de modelat. Asta în ciuda faptului că fenomenul este destul de comun.
„Bulele se deformează ca răspuns la forțele exercitate de fluid. Și, în schimb, forma bulelor schimbă caracterul fluxului”, au scris autorii studi
Herrada și Eggers au aplicat modele matematice. De asemenea, au comparat propriile constatări cu experimentele făcute anterior în „apă extrem de curată”. Aceștia au descoperit că bulele aflate în creștere suferă o înclinare periodică care le schimbă forma. Partea îndreptată în sus are o curbură mai mare. Asta face ca suprafața să fie mai alunecoasă, astfel încât apa să se deplaseze mai repede pe ea. Acest lucru, prin principiul oarecum contraintuitiv al lui Bernoulli, scade presiunea pe acea parte. Apoi împinge bula înapoi în poziția inițială înainte ca ciclul să înceapă din nou.
Modul în care impuritatea apei afectează rezultatele, următorul pas
Modelarea prezice că acest proces ar trebui să determine bulele să se clatine cu o rază mai mare de 0,9 milimetri. Apoi ele deviază de la o traiectorie dreaptă.
Autorii sugerează că următorul pas este să studieze modul în care contaminarea afectează rezultatele. Dacă apa super curată ar fi fost de găsit în secolul al XVI-lea, probabil mai puțini oameni ar fi murit dacă ar fi băut-o. Așa că este rezonabil să presupunem că Leonardo da Vinci și-a făcut observațiile în timp ce avea de-a face cu un anumit nivel de impuritate.
Chiar și astăzi, apa foarte pură este rară în afara laboratorului. Astfel, acest tip de extindere este probabil necesară pentru a exista aplicații practice ale lucrării.
Citelte și: ITM Gorj a sistat activitatea de transport persoane în carierele CEO
Citeste mai mult