Așa cum anunțam de ieri, în Strategia Națională pentru Sport 2022-2032, promovată de ministrul desemnat de UDMR la cârma Tineretului și Sportului din România, sunt nominalizate 11 sporturi individuale de interes național (canotaj, judo, tenis de masă, lupte, natație și pentatlon modern, scrimă, ciclism, box, kaiac-canoe, atletism, gimnastică) și 8 de echipă (fotbal, baschet, handbal, rugby, volei, polo, hochei pe gheață, oină).
Pentru orizontul de peste două cincinale se așteaptă, printre altele, 20-25 de medalii olimpice, sporturile enumerate urmând a fi dezvoltate în mod organizat. S-au invocat puternic rezultatele din trecut și tradițiile, în condițiile în care, de exemplu, gimnastica e practic la pământ.
Dacă tot vorbim despre tradiții și o strategie cu perspective de a fi extinsă pe 20 de ani, simpla citire și recitire a sporturilor enumerate ridică cel puțin semne de întrebare. Omisiunile sunt efectiv strigătore la cer, dacă nu scandaloase cu totul. Prima, una pe care lăsăm publicului larg plăcerea de-a o comenta, este evident tenisul de câmp.
La Piatra-Neamț, ministrului Novak Carol-Eduard din guvernul României i s-au semnalat alte două omisiuni. E vorba despre șah și călărie. Cel puțin în privința sportului minții e obligatoriu de reamintit că, în urmă ani de zile, luase avânt introducerea orelor de șah ca materie opțională în programa școlară. Mare noroc pe capul lui că nu l-a mai prins marea maestră internațională Elisabeta Polihroniade (1935-2016), printre altele fostă vicepreședinte a Uniunii Internaționale a Șahului Școlar – probabil îi dădea cu tabla de șah în cap!
În privința călăriei situația e ceva mai complexă. Tradiția noastră uriașă în acest nobil sport este recunoscută și evocată și astăzi la nivelul Federației Ecvestre Internaționale. Acolo nu se uită. Simplul fapt că ne pregătim de comemorarea a 70 de ani de la desființarea Cavaleriei ca armă, era un motiv profund pentru relansarea călăriei în cadrul unui program național prioritar numai bun de inclus într-o strategie. Inutil de subliniat componenta educativă a acestui sport. Dacă orizontul disciplinelor hipice al ministrului se reduce la concursurile de atelaje, foarte populare în Ținutul Secuiesc, Partium și Ungaria, îi reamintim și în scris că atelajele nu reprezintă o disciplină olimpică.
Lui Novak i s-au cerut explicațiile cuvenite, cu accent pe prezentarea celor care au stabilit sporturile prioritare. A bolmojit ceva despre echitație, după care cu tupeu și obrăznicie a refuzat să răspundă concret. Mai mult, a întrebat el ce mari performanțe avem la călărie? Parcă vorbeam despre tradiție și educație prin sport, de o strategie. Motiv pentru care încă așteptăm să ne spună ce performanțe a obținut România la hochei pe gheață, în afară de a asigura cadrul pentru intonarea abuzivă a imnului unui anume ținut și sfidarea Imnului Național. Oricum, mare minune că nu a pledat pentru oină.
Desigur, omenește vorbind, nu este exclus ca atunci când vorbești despre călărie ministrului să-i ruleze în memorie imagini cu defilarea Cavaleriei române la eliberarea Oradiei și Budapestei în 1919. Numai că asta poate fi o problemă personală sau de UDMR, nu a unuia care lucrează în Guvernul României.
Cum lucrează și cât înțelege s-a văzut limpede odată cu intervenția profesorului Dan Gavril. A expus niște chestiuni de specialitate legate de abordarea orelor de sport și a ridicat problema abuzului de scutiri medicale pentru orele respective. Ministrul a răspuns că important este „ca_copiii” să aibă activitate fizică de 5 ori pe săptămână.
În fine, după episodul cu apărarea fățișă a privilegiului cu acel zis imn regional, prefectul Adrian Niță a ratat ocazia ocazia de a intra în istorie. Neavând cum să-l dea afară pe Novak, era cazul să se ridice și să plece, fără a participa la restul „recitalului” și la operațiunea cu diplome înrămate. Drept este că și participanții puteau face ceva: să se ridice și să-i întoarcă spatele ministrului.
Viorel COSMA
The post Tupeu și obrăznicie cât cuprinde la ministrul Novak appeared first on Stiri Neamt.
Citeste mai mult