Unii spun că s-a născut pe 16 ianuarie 1958. Dar eu cred că omul acesta se născuse demult, cu mult mai demult decât ne dăm noi seama. Știa tot ce s-a întâmplat în Galați, de la începuturi și până în zilele noastre și dacă îl întrebai – dar nu era nevoie să-l întrebi – el îți povestea totul, de-a fir a păr, ca și cum ar fi fost de față și ar fi văzut cu ochii lui toate întâmplările. Personajele sale – personalități ale acestei urbe – erau vii în mintea sa și vii te făcea să le vezi prin scrisul lui inspirat, astfel încât te transpunea în epocile pe care le dorea el, cu o simplă acoladă a baghetei sale magice.
A studiat la Liceul de Artă din Galaţi, secţia Plastică, promoţia 1977 și a urmat Facultatea T.C.P.A.T.P. Galaţi, promoţia 1983.
A fost inginer, scafandru, ziarist, scriitor, desenator, pictor, actor…
Victor Cilincă a trăit mai multe vieți, dar și mai multe timpuri deodată, de aceea, nu avea timp pentru el însuși. A vrut să cuprindă lumea întreagă, s-o treacă prin filtrul lui, s-o recondiționeze și s-o dăruiască apoi lumii, mai proaspătă, mai vie. Era mai mult spirit decât trup, mânca puțin, bea cafea să-l țină treaz și sănătatea sa era pe plan secund. Ca să câștige timpul atât de prețios, el se scula noaptea – sau nici nu se mai culca – și scria, scria febril, să cuprindă tot ce mintea lui lucra, lucra într-una, fără oprire și fără de odihnă.
Victor Cilincă a ars ca o torță, până i s-a terminat fitilul. A făcut totul ca să poată să scrie cât mai mult – altceva nu-și dorea. Și a lăsat, iată, în urma lui, o operă care să-l succeadă.
Victor Cilincă nu a avut urmași, dar ne-a lăsat cărțile sale, rodul minții sale elaborioase și amintirea sa celor pe care i-a îndrumat, i-a învățat cum să-și iubească orașul și țara. Un gen de patriotism din acela, nedeclarat, dar trăit cu flacără până la final. Este și acesta un gen de eroism, de sacrificiu, de martiraj.
Cine vrea să-l citească pe Victor Cilincă, să caute articolele lui din cotidianele „Acțiunea” și „Viața liberă” timp de peste 30 de ani, romanele lui publicate în foileton la același ziar local, cărțile lui pentru copii, piesele de teatru, povestirile marinărești, romanele de aventuri și cele fantastice. Și, dacă vreți, pe câteva vi le înșir aici:
„Războiul de catifea” – roman, revista „Orientări”, Galaţi, 1983; „Fetiţa care avea prea mulţi pistrui” – poveşti, editura „Porto-Franco”, Galaţi, 1991, ilustrată de autor; „Odiseea pentru uz intern” – roman în foileton, „Viaţa liberă”,1994; „Odiseea pentru uz intern”, editura „Logos”, Galaţi, 1997, cu coperta autorului: „Zaraza” – roman-foileton, „Viaţa liberă”, 1997 (sub pseudonim); „Paparazzi/ Polonius” – Teatru, Ed. „Dominus”, Galaţi, 1998 * „Polonius – A Political Farce” – Teatru, Ed. „Alma”, Galaţi, 2000 (traducere în limba engleză de Petru Iamandi; coperta şi ilustraţiile autorul); „Maşina de distrus tot” – povestiri şi nuvele, Ed. „N’ergo”, Galaţi, 2001; „Jihad” – roman SF, Ed. „N’ergo”, Galaţi, 2002; „Push-Push!”, roman de sertar, ediţie electronică, editura „N’ergo”, Galaţi, 2002 (coperta şi ilustraţiile aparţin autorului); „Ţara de sub picior” – basm, Ed. „N’ergo”, 2005 (coperta şi ilustraţiile aparţin autorului); „Mezzoland”, versuri, Ed. „N’ergo”, Galaţi, 2006; „Țara de sub picior. Cartea verde a verzușilor”, Ed. LIMES 2016; „Metapovești”, Ed. PHOEBUS, 2008; „Das Mioritza Reich”, roman, Ed. Tracus Arte 2013; „Saga neştiută a Galaţilor. 1917 – 1918. Istoria asediului Galaţiului eroic şi a Bătăliei Ţiglinei”, 2018
A mai publicat în Marea Britanie: „Noi cu toţii te vom iubi” („Eggs”), în revista „Cambrensis” (lucrare predată la ora de engleză într-un liceu din Viena); în Canada: „Înlocuitorul” („Le Remplacant”), revista „Temps tot”; și în SUA – „Siegfried”, revista „Fortress”.
A primit nenumărate premii, a fost numit „Cetățean de onoare” al Galaților. Era omniprezent la toate manifestările culturale.
Până într-o zi. Sau, mai bine zis, până într-o noapte de 19 ianuarie 2023.
De acum înainte, Victor Cilincă va fi în inimile celor care l-au cunoscut, strălucind prin absență.
Dumnezeu să-i dea iertare, odihnă eternă acolo, „sus” și pace sufletului său!
Violeta Ionescu
Citeste mai mult
