l Desertul gustos și aromat care ne înveselește acum Sărbătorile de iarnă are o istorie care a început acum mai bine de 2000 de ani
Este unul dintre cele mai iubite deserturi de Sărbători. Și cel mai cunoscut în toată lumea. Este turta dulce care face sărbătorile de iarnă mai vesele. Dar, turta dulce este și unul dintre deserturile cele mai vechi din istorie. Primele mărturii scrise despre turta dulce le găsim în antichitate la egipteni si greci, care foloseau acest tip „de pâine dulce” la ceremonii.
Turta dulce tradițională, așa cum o cunoaștem azi, pare să se fi născut prin anul 992, atunci când un călugăr armean s-a stabilit în Franța. E vorba de călugărul Grigore de Nicopolis care ar fi adus cu el rețeta în Franța. Și apoi a predat tehnica localnicilor.
Desertul care avea să cucerească apoi lumea largă s-a dovedit a fi turta dulce aromatizată cu ghimbir, un ingredient descoperit în Orientul Mijlociu și adus în Europa pe Drumul Mătasii.
Primii maeștri în turtă dulce cu certificat au fost însă germanii din Nürnberg și Ulm, unde au apărut primele bresle ale meșteșugarilor de turtă dulce. Abia în secoulul al XIX-lea turta dulce devine populară și în România. O dată cu dezvoltarea comerțului și a căilor de transport care au făcut posibilă răspândirea rețetelor din Germania în țările din Europa Centrală și de Est.
Cu o istorie de peste 2000 de ani, turta dulce este desertul cel mai cunoscut în lume
Cu aromele inedite, turta dulce era un lux
În Evul Mediu, turta dulce a început să prindă forma cunoscută astăzi, după ce comercianții europeni au adus condimente din Orientul Îndepărtat. Brutarii germani au observant că adăugând în aluat mirodenii precum ghimbirul, scorțișoara, cuișoare sau nucșoara combinate cu mierea turtă dulce turta dulce căpăta un gust fantastic și un parfum ademenitor.
În secolul al XIII-lea, turta dulce era deja bine stabilită în Europa. În Toruń, pe atunci parte a statului Ordinului Teutonic (astăzi în Polonia), turta dulce a devenit faimoasă, iar orașul a rămas un centru important al producției sale.
De câteva secole, figurinele de turtă dulce înveselesc Sărbătorile de iarnă
Nürnberg, „Capitala mondială a turtei dulci”
Germania rămâne țara cu o tradiție îndelungată în prepararea turtei dulci, mai ales în orașe precum Nürnberg și Ulm, unde se aflau centre importante de producție. În Germania, breasla brutarilor care coceau și turtă dulce (Lebkuchen) din Ulm și Nürnberg a transformat această delicatesă într-o artă. De altfel, Nürnberg, supranumit „Capitala mondială a turtei dulci” în anii 1600, a devenit sinonim cu creațiile elaborate, sculptate în forme complexe cu ajutorul matrițelor din lemn și finisate adeseori cu foiță de aur, rezultând adevărate opere de artă comestibile.
Lebkuchen este vedeta Tărgului de Crăciun din Nürnberg
Mici opere de artă
În perioada Renașterii, turta dulce a devenit populară în întreaga Europă. Era folosită adesea la festivități și târguri și era modelată din ce în ce mai mult în diverse forme, de la inimioare și îngerați, la figurine cu animale și umane, în funcție de imaginația brutarului. Și rețeta s-a tot îmbogățit. Conținea migdale măcinate, pesmet vechi, apă de trandafiri, zahăr și, bineînțeles, mirodeniile tradiționale, ghimbir și scorțișoară. Pasta rezultată era apăsată în forme de lemn sculptate. Aceste opere de artă gravate erau uneori ca niște panouri care povesteau evenimentele zilei, cu chipuri de regi și regine sau simboluri religioase. Biscuitul finit putea fi decorat cu vopsea comestibilă de aur, pentru cei care își permiteau. Ceilalți consumatori se bucurau de turtă dulce decorată cu glazură albă sau colorată, pentru a scoate în evidență desenele.
Englezii au perfecționat arta turtei dulci în perioada victoriană
În Anglia, turta dulce s-a bucurat de popularitate în perioada victoriană, când a devenit obișnuită decorarea ei în mod elaborat. Dar, au îmbunătățit și rețeta. Astfel, în secolul al XVI-lea, englezii au înlocuit pesmetul cu făină și au adăugat ouă și îndulcitori. Prima figurină de turtă dulce este atribuită Reginei Elisabeta I, care i-a uimit pe demnitarii aflați în vizită când le-a prezentat o turtă dulce coaptă, creată după înfățișarea lor. Acest desert a fost menționat chiar și în piesa lui Shakespeare Love’s Labour’s Lost din 1598: „An I had but one penny in the world, thou shouldst have it to buy gingerbread” ( „Dacă aș avea un singur penny pe lume, l-aș avea pentru a cumpăra turtă dulce”).
Orașul Market Drayton s-a proclamat „Casa turtei dulci”
Târgurile medievale, cunoscute ca „târguri de turtă dulce” în Anglia, Franța, Olanda și Germania, au contribuit la popularizarea sa. Însă acești biscuiți mici erau vânduți nu numai la târguri ci și în mănăstiri, farmacii și piețe, devenind astfel un răsfăț popular. Turta dulce legată cu o panglică era populară la târguri și ca simbol al iubirii. Când iubiții schimbau între ei figurinele dulci, acest gest era dovada dragostei ce și-o purtau.
În secolul al XVII-lea, în Anglia, turta dulce era deja comercializată pe scară largă, iar în secolul al XVIII-lea, orașul Market Drayton din Shropshire a devenit renumit pentru producția sa, proclamându-se „Casa turtei dulci”.
Primele căsuțe de turtă dulce
Căsuțele de turtă dulce, azi vedete ale Sărbătorilor de iarnă, s-au născut tot în Germania datorită fraților Grimm celebrii scriitori de povești pentru copii. Se întâmpla în 1812, după publicarea basmului „Hansel și Gretel”. În poveste se vorbea despre căsuta dulce, împodobită cu bomboane. Astfel, casele decorative din turtă dulce au devenit rapid simbol al Craciunului în Europa Centrală.
Turta dulce vestește Crăciunul
Astăzi, turta dulce vestește peste tot în lume Crăciunul. Nu se știe exact numărul rețetelor de preparare, dar rămâne un desert care nu poate lipsi din casă în timpul Sărbătorilor de iarnă. Majoritatea variantelor de turtă dulce conțin ghimbir și, uneori, scorțișoară, cuișoare, nucșoară, cardamom și anason, îndulcit cu orice combinație de zahăr brun, melasă, sirop de porumb deschis sau închis la culoare, sau miere. În afară de tradiționala turtă dulce făcută după rețete germane, fiecare regiune pare să aibă propria variantă preferată, în funcție de cultură și tradiții.
Rețeta tradițională nemțească
Ca ingredient specific, din turta dulce tradițională la nemți nu lipsește mierea. Pentru decor se folosește spuma de albuș de ou bătută cu zahăr și un stop de zeamă de lămâie ca să lucească.
Turtele dulci se pregătesc devreme, cam de la Sfîntul Nicolae, pentru că astfel au timp să se odihnească și să devină mai fragede până la Crăciun. Iată cu ce se prepară: 250 g zahăr, 900 g făină, 300 g miere de albine, 100 g unt, 7 linguri de apă, 4 ouă, 1 linguriță de bicarbonat, 1 linguriță de scorțișoară, 1 linguriță de anason, 1/2 linguriță de cuișoare.
Se amestecă făina, bicarbonatul, scorțișoara, cuișoarele, anasonul și ouăle într-un castron.
Mierea, apa, zahărul și untul se pun separat la foc și se lasă până se topesc toate într-o masă omogenă, apoi se lasă la răcit. Se amestecă apoi cu restul, se acoperă și se lasă se se odihnească până a doua zi. Se întinde aluatul în foi mai groase, se decupează cu forme, se ung cu gălbenuș de ou și lapte (ca să fie mai maronii) și se coc la foc potrivit (180-200 grade). Se „pictează” migălos cu albuș de ou bătut spumă cu zahăr pudră și zeamă de la o jumătate de lămâie (ca să lucească). Turta dulce se păstrează cel mai bine până la sărbători în cutii de metal.
Rețetele de turtă dulce s-au adaptat vremurilor și culturilor, dar nu s-au îndepărtat de tradiție
Pierniczki și Pierniki, în Polonia
În Polonia, pierniczki sunt niște prăjituri mici, aromate, și decorate frumos. Acestea sunt deosebit de populare în timpul sărbătorilor de iarnă și sunt cunoscute pentru gustul lor bogat de condimente și miere. Pe lângă aceste variante, există și Pierniki în Polonia, care este un tip de turtă dulce mai asemănătoare cu un tort, dens și aromat, și bineînțeteles versiunea americană de turtă dulce, care este uneori servită cu un glazură de lămâie.
Pernik, în Cehia
Similar cu varianta poloneză, pernikul ceh este un tip de turtă dulce care poate lua diverse forme și este frecvent decorat. Este adesea condimentat cu o combinație de ghimbir, scorțișoară, cuișoare și alte arome.
Licitar, în Croația
Licitar este o formă de artă comestibilă din Croația, unde turta dulce este transformată în obiecte decorative, adesea pictate în culori vii și oferite ca suveniruri sau cadouri.
Pepparkakor, în țările scandinave
În țările scandinave, pepparkakor sunt biscuiți subțiri și crocanți de turtă dulce, cunoscuți pentru gustul lor intens de ghimbir. Aceștia sunt un element esențial în sărbătorile scandinave.
Speculaas, în Olanda
Speculaas sunt biscuiți tradiționali olandezi, cunoscuți pentru modelul lor detaliat, presat în forme specifice. Sunt aromatizați cu un amestec de condimente, cum ar fi cardamomul, nucșoara și ghimbirul.
Turta dulce în România
În România, turta dulce este un desert tradițional de Crăciun. Turta dulce românească este adesea făcută cu nucă, cacao sau fructe confiate. În unele regiuni ale României, turta dulce este cunoscută sub numele de „prăjitură cu ghimbir”.
Cum construim o casă din turtă dulce
Construirea unei case din turtă dulce începe cu planificarea. Sunt necesare schițe ale părților casei: pereții laterali, fața și spatele, acoperișul, și alte elemente decorative. Aluatul de turtă dulce este apoi întins și tăiat în forme conform schițelor, urmat de coacere până când fiecare piesă devine fermă și rezistentă.
După coacere și răcire, piesele sunt asamblate folosind glazură regală ca „ciment”. Glazura regală este ideală pentru aceasta datorită proprietăților sale de uscare rapidă și duritate, oferind o structură stabilă.
Glazura regală este un tip de glazură folosită în decorarea prăjiturilor și biscuiților, cunoscută pentru textura ei netedă și lucioasă care se întărește la uscare. Este făcută în principal din zahăr pudră, albușuri de ou sau un înlocuitor de albuș și uneori suc de lămâie sau esență de vanilie pentru aromă. Această glazură este extrem de versatilă, permițând decorarea detaliată a biscuiților și a prăjiturilor. Glazura regală se întărește rapid și păstrează culorile vii, fiind ideală pentru creații artistice în cofetărie.
Decorarea este partea cea mai creativă a procesului. Se pot folosi diverse tipuri de glazură, bomboane colorate, ciocolată, fructe confiate, și chiar luminițe mici pentru a adăuga un efect festiv. Decorarea poate fi simplă sau extrem de detaliată, în funcție de abilitățile și imaginația creatorului.
În multe locuri din lume, construirea de case din turtă dulce a devenit un eveniment competitiv, cu concursuri și expoziții care afișează creații impresionante. Aceste evenimente pot varia de la expoziții comunitare locale la competiții naționale, subliniind nivelul de măiestrie și creativitate care poate fi atins în acest domeniu.
Pentru a construi o căsuță de turtă dulce ai nevoie de un plan bine calculat
Muzeul turtei dulci din Toruń, Polonia
Oraşul Toruń, situat în nordul Poloniei, lângă râul Vistula, la aproximativ 200 de kilometri de Varşovia, este renumit pentru clădirile sale gotice, pentru casa astronomului Nicolaus Copernic şi, desigur, pentru turta dulce celebră (pierniki) atât în ţară, cât şi în întrega lume.
Muzeul din Toruń este unic în Europa. Acesta se afla în fosta fabrică a furnizorului regal Gustav Weese, una din cele mai renumite brutării de turtă dulce din oraş. Fabrica veche din secolul al XVI-lea, complet funcţională, a fost reconstruită şi vizitatorii pot participa la procesul de fabricare a turtei dulci, după reţete tradiţionale, folosind aceleaşi ustensile ca şi acum 500 de ani. La muzeu sunt cursuri de scurtă durată pentru copii şi/sau adulţi. Maestrul bucătar acordă fiecărui participant o diplomă care atestă faptul că turta dulce se realizează după reţete vechi de cinci secole. Fiecare îşi poate crea propria turtă dulce, în stil tradiţional, o poate coace şi apoi poate să o ia acasă drept amintire.
Muzeul turtei dulci din orașul polonez Toruń este unic în Europa
Expoziţia permanentă a muzeului oferă informaţii despre istoria turtei dulci, reţele şi ingredientele folosite la prepararea ei, prezintă viaţa cetăţenilor din secolele al XV-lea si al XVI-lea. Colecţia muzeului cuprinde documente, matriţe, ustensile vechi, din lemn, folosite de-a lungul secolelor pentru fabricarea turtei dulci.
Articolul Tradiții: Turta dulce, o poveste de Crăciun apare prima dată în Monitorul Expres – Stiri Brasov.
Citeste mai mult
