Am dedicat aceste rânduri unui subiect cu care se poate mândri orice român. Domeniile sunt diferite, dar au un element comun: prezenţa temerară a unor tinere din ţara noastră care au făcut – fiecare în felul ei – istorie.
Elena Caragiani-Stoenescu
Elena Caragiani-Stoenescu a fost prima femeie-pilot din România. S-a născut la 13 mai 1887, fiind fiica medicului de origine macedoneană Alexandru Caragiani şi a Zeniei Radovic. La îndrumarea părinţilor ea a urmat cursurile “Facultăţii de Ştiinţe Juridice”, dar pasiunea înnăscută pentru zbor a fost cea care a ieşit învingătoare. A zburat pentru prima oară în anul 1912 alături de căpitanul Mircea Zorileanu, profesorul său de echitaţie care obţinuse brevetul de pilot în Franţa; ulterior ea s-a înscris la şcoala de pilotaj “Liga Aeriană” condusă de Prinţul George Bibescu, făcând o serie de cursuri pe avioane pentru antrenament. Totuşi, autorităţile române – între care s-a aflat ministrul educaţiei, Spiru Haret – i-au respins în mod repetat cererile de obţinere a brevetului de pilot civil pe fondul opiniei generale existente în acea epocă potrivit căreia pilotajul era o profesiune destinată în exclusivitate bărbaţilor.
A primit brevetul la 27 de ani
Elena a plecat în Franţa în virtutea visului la care nu renunţase şi s-a înscris la “Şcoala de Aviaţie” din Mourmelon Le Grand; a susţinut toate examenele, iar la proba finală a zburat pe un avion cu dublă comandă dovedind calităţi incontestabile. La 22 ianuarie 1915, când avea 27 de ani, Elena Caragiani a devenit posesoarea “Brevetului Internaţional de Pilot Aviator” într-o perioadă în care pe plan mondial existau doar 19 femei-pilot. A rămas un timp în Franţa unde a lucrat ca reporter de război la un cotidian francez.
Într-un interviu dat atunci ea a declarat: “Cea mai bună modalitate de a vedea o ţară este să o priveşti prin ochii unei păsări.”. Revenită în patria natală în 1916 când România intrase în Primul Război Mondial, Elena Caragiani a cerut să fie admisă în echipa piloţilor militari; fiind refuzată, ea a reuşit să efectueze zboruri ca pilot pentru transportarea urgentă către anumite spitale interioare a unor ostaşi răniţi grav pe linia întâia a frontului, a materialelor sanitare şi medicamentelor necesare în regim de urgenţă.
După război s-a căsătorit cu avocatul Virgil Stoenescu, au plecat împreună la Paris, iar Elena şi-a reluat activitatea jurnalistică prin reportaje făcute din avion; între anii 1917 şi 1928 a realizat asemenea reportaje în ţări din America de Sud şi din Africa. A decedat în martie 1929 la vârsta de 42 de ani în urma unei boli incurabile, fiind înmormântată la Cimitirul Bellu din Bucureşti.
Smaranda Brăescu
Smaranda Brăescu a fost prima femeie-paraşutist cu brevet din România şi printre primele din lume. S-a născut la 21 mai 1897 în satul Hânţeşti, comuna Buciumeni din judeţul Galaţi. În anul 1916 ea a absolvit “Şcoala Profesională de Fete” din Bârlad; având o situaţie materială precară, a fost trimisă la Bucureşti unde a locuit la internatul azilului “Elena Doamna” şi a studiat la Şcoala Normală “Principesa Elisabeta” după care a urmat cursurile “Academiei de Belle-Arte” din Capitală.
Smaranda Brăescu
În vara anului 1928, la invitaţia inginerului german Heinecke ea a plecat la Berlin unde a urmat cursuri de paraşutism; acolo a executat primul său salt de la o înălţime de 600 de metri pe aerodromul “Staaken” – moment în care România a devenit, după Franţa, Cehoslovacia şi Elveţia, cel de-al patrulea stat european având o femeie deţinătoare a brevetului de paraşutist.
Anii următori petrecuţi în ţara natală nu au fost lipsiţi de anumite evenimente: la Braşov motorul avionului cu care zbura s-a oprit în momentul decolării; la Brăila avionul a căzut în Dunăre; la Cluj-Napoca şi Satu Mare avionul ei a aterizat în copaci. În anul 1931 Smaranda Brăescu a primit aprobarea Comandamentului Aviaţiei Militare de a încerca doborârea recordurilor feminine la paraşutism, stabilite în Europa şi America.
S-a parașutat de la 6.000 de metri
În ziua de 2 octombrie, escortată de 2 avioane (unul medical şi altul cu un oficial al Aeroclubului), ea a decolat la bordul unui avion francez, model “Potez XIII”, pilotat de aviatorul român Alexandru Pană, de pe aerodromul din Pipera, care s-a ridicat până la altitudinea de 6.000 de metri de unde Smaranda Brăescu a efectuat fără mască de oxigen saltul cu paraşuta; după 21 de minute şi 25 de secunde cât a durat saltul paraşutista a avut o aterizare reuşită într-un lan de porumb în apropierea gării Sărăţuica situată la 28 de kilometri de oraşul Slobozia. Saltul a fost confirmat de “Federaţia Aeronautică Internaţională”; astfel Smaranda Brăescu deţinea recordul naţional atât la femei, cât şi la bărbaţi, precum şi recordul feminin la nivel mondial; pentru remarcabila performanţă dânsa a fost decorată cu “Crucea de Aur” a Ordinului “Virtutea Aeronautică”.
A doborât recordul mondial masculin
S-a deplasat în S.U.A. şi s-a antrenat la San Francisco cu dorinţa de a depăşi recordul mondial masculin la săritura cu paraşuta, deţinut de un american (7.233 de metri); la 19 mai 1932 acea dorinţă s-a împlinit, sărind de la o înălţime de 7.400 de metri. În 1934 dânsa a efectuat şi cursuri de pilotaj, obţinând brevetul de pilot civil. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial Smaranda Brăescu a fost pilot în “Escadrila Albă” de avioane sanitare pe frontul de Răsărit şi apoi pe frontul de Vest în cadrul Escadrilei nr. 13 în Transilvania, Ungaria şi Cehoslovacia, fiind decorată în anul 1943 cu Crucea “Regina Maria”, Clasa a III-a.
După război ea a fost condamnată în contumacie la 2 ani de detenţie din motive politice de către noile autorităţi prosovietice; s-a ascuns sub un alt nume probabil într-o mănăstire, s-a îmbolnăvit de cancer şi a decedat la 2 februarie 1948, nefiind date certe despre locul său de veşnică odihnă.
Simona Măierean
Simona Măierean, născută la 17 aprilie 1984, a obţinutbrevetul de pilot militar în 2008 când avea 24 de ani. Este absolventă a Academiei Forţelor Aeriene “Henri Coandă” din Braşov după cursurile efectuate în perioada 2003-2007. La 13 martie 2009 devenea prima femeie-pilot de avion supersonic din România; la 7 martie 2013 ea zbura pentru prima dată cu aparatul de luptă “Mig 21 Lancer ”; atunci părinţii ei aflaţi pe aeroportul din Bacău plângeau de bucurie. Şi-a continuat cariera de pilot militar pe avionul de tip “Spartan”.
Simona Măierean, foto: De la Alina Larisa Zbarcea
Prima femeie-pilot din Europa
Este, de asemenea, prima femeie-pilot din Europa care a obţinut certificatul de pilot comandant instructor pe aeronava “C 17 Globemaster” din cadrul “Grupului de Transport Strategic” al S.A.C./Strategic Airlift Capability. Într-un interviu acordat Agerpres Simona Măierean povestea următoarele: “Când eram mică, m-am gândit la acel lucru (să devină pilot pe un avion militar – n.n.), dar aşa în treacăt, nu m-am concentrat asupra acestui fapt şi cred că în mintea oricărui copil « trece un avion» la un moment dat. În liceu am hotărât să mă fac pilot. Iniţial nici nu m-am gândit că voi trece testele, a fost mai mult un pariu cu mine.
Când am avut primul zbor am fost întrebată de oamenii de la «Forţele Aeriene» dacă de la mine din familie vine cineva şi le-am spus că nici nu i-am anunţat că urmează să zbor cu « Mig 21 Lancer». Atunci m-am gândit să îl sun pe tata care mi-a zis că l-am luat cam din scurt, trebuia să vină de la Suceava la Bacău, era distanţă destul de mare şi mai avea doar o zi la dispoziţie. A venit, însă, împreună cu fratele meu. Din păcate, mama mea murise când eu aveam patru ani.”. Într-un alt interviu, Simona declara: “Avionul nu ştie dacă eşti bărbat sau femeie, dacă eşti odihnit sau obosit!”.
Crina Coco Popescu
*Crina Coco Popescu – despre care am scris un articol în ziarul “Curierul Naţional” din 20 octombrie 2022 – este, la rândul ei, o tânără româncă mai aproape de Cer, dar fără a părăsi pământul. Crina Coco s-a născut la Râşnov în decembrie 1994; de la vârsta de şase ani a făcut mai multe ascensiuni împreună cu părinţii săi în circuitul “Cei Şapte Munţi din Grădina Carpaţilor”, plecând de la Râşnov în Munţii Bucegi, Piatra Craiului, Făgăraş, continuând cu Munţii Retezat, Rodnei, Masivul Ceahlău.
Crina Coco Popescu
A avut performanţe excepţionale ca alpinistă: prima femeie din lume pe Muntele Sidley/Antarctica în cadrul unei expediţii internaţionale alături de rusul Alex Abramov, italianul Mario Trimeri şi americanul Scott Woolams. Este prima alpinistă care a încheiat împreună cu Mario Trimeri “Circuitul celor Şapte Vulcani” de pe cele şapte continente ale globului (Europa; Asia; Australia; Africa; America de Nord; America de Sud; Antarctica):
Elbrus/5.642 metri,
Damavand/5.671 metri,
Kilimanjaro/5.895 metri,
Ojos del Salado/6.893 metri,
Pico de Orizaba/5.635 metri,
Giluwe/4.368 metri,
Sidley/4.285 metri).
Este cea mai tânără alpinistă din lume pe: Muntele Vinson, Piramida Carstensz, Munţii Giluwe, Ojos del Salado, Damavand, ruta “Polish Glacier” din Aconcagua, Munţii Ararat şi Kazbek; cel mai tânăr alpinist european pe Munţii McKinley şi Pico de Orizaba; prima alpinistă de cetăţenie română în Munţii Sidley, Vinson, Giluwe şi pe Piramida Carstensz.