Citim deseori despre copii și tineri deosebiți, cu rezultate excelente în diferite domenii. Cum ar fi să facem cunoștință și cu aceia ale căror talente așteaptă să fie descoperite și povestite? Un astfel de talent „ascuns” este caransebeșeanul Alejandro Ștefănescu de la Liceul Tehnologic „Dacia”!
Cu părul lung și cu o privire pătrunzătoare, care pare că depășește granițele lumii în care trăim, zburând parcă, prin linii, forme sau versuri, în alte lumi necunoscute, în care guvernează creativitatea – așa l-am putea descrie pe micul artist Francisco Alejandro Ștefănescu, născut la Valencia, în Spania, într-o familie de români.
Alături de părinții săi, Alejandro s-a mutat la Caransebeș, acasă, mai aproape de oamenii dragi, de bunicii băiatului, dar și în speranța unui trai mai bun. Tânărul are 16 ani și, în prezent, este elev în clasa a X-a la Protecția Mediului în cadrul Liceului Tehnologic „Dacia”. Pe lângă studii, adolescentul îmbină pasiunea pentru desen și poezie, căutând în artă sensuri, sentimente, emoții „adesea uitate sau neîntâlnite”, precum mărturisește Alejandro Ștefănescu:
„Atât desenul, cât și poezia sunt pasiuni născute din dorința de a crea un desen de la zero, oferindu-i emoții adesea uitate sau neîntâlnite. La fel e și cu poezia! Rima pe care o folosesc îmi oferă un sentiment de ordine care, de multe ori, nu este prezent în viața de zi cu zi.”
Întrebat cum și-ar descrie operele în creion și în vers, tânărul artist a răspuns că le consideră „imperfecte, mereu e loc de mai bine”, aspirând spre desăvârșire și fiind determinat să lucreze până când va fi cel mai aproape de ea, de perfecțiune. Până atunci…
„Chiar dacă e loc de mai bine, sunt fericit că am ajuns până aici!”, spune Alejandro.
Talentele lui au fost remarcate, admirate și premiate, de-a lungul timpului, în cadrul mai multor concursuri locale la care a participat. Printre acestea, se numără ediția a III-a a concursului „F.R.E.G.S – Diversitate prin creație”, ediția a III-a a concursului „Tradiții și Obiceiuri la Poarta Timpului” și ediția a IX-a a concursului „Străinătatea în Ochii Copilului”.
Cum orice artist își are sursa de inspirație, Alejandro ne-a destăinuit faptul că inspirația lui vine din fapte reale, din ceea ce trăiește și simte în fiecare zi:
„De obicei, mă inspir din fapte reale și din emoțiile pe care le simt zi de zi. Îmi place să contorsionez realismul emoțiilor prin cuvinte exagerate, păstrând totuși sensul și contextul inițial al propoziției. Ca o idee transpusă într-un mic referat!”
Una dintre lucrările de benzi desenate ale lui Alejandro Ștefănescu
De ce nu și-ar dori un tânăr talentat și pasionat de artă să transforme pasiunea în profesie?
Într-o societate absorbită de lucruri superficiale și într-o lume în care inteligența umană este înlocuită cu cea artificială, tinerii artiști ca Alejandro Ștefănescu se tem să transforme pasiunea într-o carieră, nu pentru că nu ar avea abilitățile potrivite, ci pentru că arta nu mai este apreciată la adevărata sa valoare. Totodată, pentru tânărul caransebeșean, pasiunile sale reprezintă o evadare din haosul realității:
„Nu aș vrea ca arta să devină o carieră, pentru că, până la urmă… este o pasiune. Orice pasiune o trăiești cu bucurie, dar dacă devine o obligație, mai rămâne loc de bucurie? Să fii nevoit să o faci constant, chiar și atunci când nu simți… Mai ales că, în zilele noastre, arta nu este foarte profitabilă, în special cu inteligența artificială devenind tot mai accesibilă și mai ieftină decât artiștii talentați.”
Știați că și artiștii au nesiguranțe și temeri?
Îndeosebi cei care fac primii pași în lumea artei. Fiecare învățăcel are nevoie de îndemnuri, de respect, de opinii sincere, dar oferite într-un mod încurajator, astfel încât acestea să zidească, și nu să dărâme.
„Este, mai degrabă, o frică de eșec și de a fi criticat, dar și o teamă de reacții negative și poate chiar o dificultate în a înțelege complimentele. Ca artist, tinzi să vezi greșelile din arta ta mai mult decât ceilalți. Prefer să păstrez lucrurile așa cum sunt și să nu mă extind prea mult în afara anumitor situații. Poate și pentru că mi-au fost criticate desenele în trecut, în fel și fel de moduri…”, a adăugat Alejandro Ștefănescu.
În pofida temerilor, artistul caransebeșean lucrează la un proiect interesant denumit „manga”, fiind un stil de bandă desenată japoneză, din care Alejandro speră că va lansa un prim capitol în următorii 2-3 ani.
Recomandări de la un tânăr artist pentru alți tineri care își „tăinuiesc” talentele
„Recomandarea mea este: să încerce! Ce au de pierdut dacă nici măcar nu au început? Dacă au început și le este teamă, atunci sfatul meu ar fi să lucreze și mai mult, astfel încât să își îmbunătățească lucrările, până când ajung suficient de confortabili încât să își împărtășească arta sau pasiunea. Și până să ajungă acolo, le-aș spune să se înconjoare de oameni care le susțin visele! Până și visele pot deveni realitate cu răbdare și cu oameni apropiați care te susțin.”
Pe lângă benzile desenate, Alejandro scrie și poezii, atât în limba română, cât și în engleză. Iată câteva dintre versurile sale:
Oprește-te și cugetă-n tăcere,
Alege ce-i cu adevărat plăcere.
Nu tot ce strălucește e de aur,
Și nu orice băutură-ți face darul.
Fii prudent, fii înțelept mereu,
Să nu te pierzi în drumul greu.
Căci viața are mult de oferit,
Dar nu orice e dar binevenit.
I fed them hope from bones of mine,
And they drank deep like spoiled wine.
They dined on tears I never showed,
Then left me bleeding in the road.
I watched them climb on broken backs,
Each step a soul, each grin a crack.
They raised their flags with hollow cheer,
Built thrones from guilt, and ruled from fear.
And if I vanish, none will see —
For all they loved was what fed me.
My silence rings louder than cries,
But no one looks where quiet dies.
They’ll miss the smile, not the soul,
They never tried to see me whole.
So let me fade, a distant shore,
Unseen, unknown — and nothing more.
Citeste mai mult