Love is the answer? Dragostea plutește în aer? Nu! Războiul este răspunsul! Iubirea este iluzia, este visul frumos care se destramă în fața realității! Iar realitatea a fost și va fi mereu pentru specia homo sapiens plină de războaie! Sapiens-ul, sapiențialitatea umană pare a fi plină doar de o inventivitate prolifică în a face arme. Omul înțelept, cel care încă mai există, dar ascuns prin munți sau mulțimi, nu mai are niciun impact sau atracție pentru sapiens. Cum de mai are cineva curajul să vorbească despre „evoluție”, despre „cucerirea spațiului”, despre „progresul științei”, despre „progresul umanității”? Nu există așa ceva! Toate nu sunt decât vorbe goale. Dacă în secolul al XXI-lea încă mai există războaie, înseamnă că omul este încă animal. Iar animalitatea a pus stăpânire complet pe umanitate! Așa că degeaba este totul, iluzii deșarte sunt toate așa-zisele „realizări” umane. Sunt înghițite de acest Animal, de acest Gargantua care ne aduce cu picioarele pe pământ. Ne trezește la realitate. Iar realitatea este chiar războiul! Războiul este răspunsul la toate… Mergeți în fiecare zi la serviciu, faceți grătare sâmbăta, țineți discursuri și „vă faceți datoria” zilnic. Asta în timp ce micimea umană pune stăpânire pe planetă. În timp ce animalul uman și gurmand înghite toate „realizările”.
Ce este de făcut? întreabă retoric câte un speriat. Ce să mai faci acum? Nimic! Așteptați ca animalul să obosească. Să se epuizeze în războaiele astea și să apară din nou câte un erou de mucava care să spună că „Am pus capăt războiului! Pacea trebuie să învingă!” Ce pace este aia după ce vor fi murit milioane de oameni? De fapt, morții ca morții, dar suferința… aceasta este cea care ne înjosește și ne înnobilează în același timp. Numai că suferința din război este o suferință degeaba. Este o palmă dată oricui va spune, cândva, că ar fi pus capăt războiului. Nu! Nicio ființă nu este capabilă să pună capăt vreunui război. Războiul se oprește singur după ce se va fi epuizat, după ce își ia morții necesari cu el. Războiul poate fi doar stârnit de o ființă, de un animal uman, dar de oprit nu are cum să-l oprească. Poți să bagi ranga sub stâncă și să o clintești, iar după ce o ia la vale, nicio ființă nu o poate opri. Doar un nătărău, undeva mai pe poale, va crede în mod stupid că „a oprit bolovanul”, când acesta, oricum a obosit de a sfârteca totul în cale și când, în sfârșit, ajuns la capătul drumului său natural, se va fi oprit singur. Așa că… acum doar luați-vă inima în dinți și doar priviți la televizor cum sar în aer spitale, cum se poziționează tancurile și faceți pariuri eventual. Faceți pariuri și mâncați hot-dogi în timp ce bolovanul sfârtecă mâini și capete, în niște tabere care ne sunt complet indiferente… Ne bucurăm că „sunt departe”. De parcă nu ne-am bucura la fel și dacă sunt aproape, dar „nu e și la noi!”. Încă! Nu uitați că avem politicieni și noi! Iar cei mai mari criminali ai lumii au fost și vor fi politicienii! Ei bagă bățul sub stâncă, iar apoi urlă „Dă-te, bă, că cade!” Iar când văd ce prăpăd face bolovanul în cădere, se apucă să strige din nou: „Puneți mâna de-l opriți!”. Când, în sfârșit, bolovanul se oprește, repede aleargă un politician să se urce pe el și să spună că „Fraților, am reușit!” Apoi își începe din nou perioada de hrană… Și politicianul nostru redevine Gargantua, cel care „evoluează”, care „construiește”, „calculează” și „îmbunătățește traiul”. Toate acestea în timp ce scormonește la baza altui bolovan. Așadar, nu uitați să votăm pe Gargantua! El trebuie să „iasă”!
Citeste mai mult
