O introducere amară…
Să ne întoarcem la habarniștii noștri! Știu că este aproape inutil, oamenii politici din țara mea sunt imuni la orice încercare de dialog, autosuficiența lor e planetară. S-a făcut o listă cu topul trăsăturilor de caracter negative, toate li se potrivesc, de la un capăt la celălalt. Să intrăm „în detalii”, după ce le trimit, legat cu sfoară tricoloră, pachetul cu marile lor „virtuți”… Deci: agresivitate, amânare, aroganță, autoritarism, batjocură, cinism, credulitate, cruzime, defăimare, egoism, fățărnicie, lașitate, ignoranță, incertitudine, indiferență, insolență, intoleranță, invidie, iresponsabilitate, iritabilitate, încăpățânare, lăcomie, lăudăroșenie, lene, minciună, neglijență, nepăsare, ostilitate, ranchiună, răutate, răzbunare, rigiditate, servilism, suspiciune, vanitate, viclenie, vulgaritate, zgârcenie…
Despre lașitatea lor
„Prietenilor” noștri, pe care îi „îndreptăm moral” de la o vreme, le reamintesc cuvintele lui Shakespeare, laşul moare de mai multe ori înainte de a muri, pe curajoşi îi costă moartea o singură dată. Lașitatea, dragii mei, scormonește după argumente care să o justifice. Frică, mișelie, lipsă de curaj… Sună politic corect? Fapte josnice, nedemne… Puterea răilor trăiește din lașitatea celor buni, iar laș, cu adevărat laș, este numai acela care se teme de amintirile sale.
E drept, se mai spune și că oamenii inteligenți sunt rareori curajoși, ei sunt atenți și moderați, de fapt lași, curajul cu adevărat îl au măscăricii. Da, dar câtă dreptate are Dostoievski, laș este cel care se teme și fuge, cel care se teme și nu fuge, acela cu siguranța că nu este laș. Tocmai de aceea, să nu ai niciodată încredere în omul care vorbește urât despre țara sa, iar lașul trebuie să înghită mai puține jigniri decât ambițiosul. Un om politic de la începutul secolului trecut spunea că degradarea autorității din vremurile lui se datorează și lașității de a exercita autoritatea. Parcă ar mai trăi și acum, mai ales că lașitatea umană nu cunoaște limite. Am mai citit eu pe undeva că priceputul face doar greșeli noi, prostul își repetă greșelile, iar leneșul și lașul nu fac greșeli.
Lașitatea nu este numai clasica frică, dar probabil cea mai răspândită formă de lașitate este ignoranța. S-ar umple pagina mea cu numele lor, de la putere sau din opoziție, tot un drac! Să trăiești o viață întreagă fără să ridici anumite întrebări și, deci, fără să găsești niște răspunsuri care să te definească pe tine ca om, asta este lașitatea! Ignoranța lor este lașitatea despre care vorbim. E drept, Tolstoi scria că frica e onestă, iar laşitatea este necinstită. Nu așa se spune? Laşul ameninţă doar dacă se simte protejat și cel mai laş dintre asasini e acela care are remuşcări. Fricosul se sperie înainte de primejdie, laşul în timpul ei, curajosul după ea. Așa că, există mai multe metode de a rezista ispitei, însă cea mai sigură este laşitatea. Spunea Tudor Mușatescu că lașitatea este sentimentul care n-are nici măcar curajul să spună cum îl cheamă. Și de câte ori îi vezi pe ai noștri, ești tot mai sigur că lașul amenință doar dacă se simte protejat, mai ales că a nu face nimic e la fel de rău ca a face rău, dar mai laș, cel mai de neiertat dintre păcatele mortale este inerția.
Se aude și la Cotroceni? Cândva, între două reprize de meditații profitabile, un domn din Sibiu aflase (cred) cum spunea Octavian Paler: lașitatea înseamnă nu numai să eviți sau să fugi, tot lașitate e și dacă nu-ți pasă. Zice un proverb românesc că lașul își pune coada pe spinare, iar altul, de mult mai de departe, că lașul vorbește ca un tigru, dar la luptă e ca o șopârlă.
Le trimit un îndemn, chiar dacă știu că nu-l pot pricepe: treziţi-vă! O judecată şi un tribunal fără milă vă aşteaptă! Nu vă pierdeţi curajul! Uneori sfântul nostru putător de grijă – harul lui Dumnezeu – ne părăseşte, iar noi cădem în gânduri indecente şi ridicole, iar alteori chiar şi în cuvinte de acest fel, ca să putem fi umiliţi şi să nu gândim prea grozav despre noi înşine, ci mai degrabă să fim conştienţi de slăbiciunea noastră şi anume că suntem capabili de a face ceva bine fără ajutorul harului lui Dumnezeu. „Nu te teme, luptă, înarmează-te cu vitejie! ÎI avem pe Iisus drept general al nostru, care conduce armata noastră spre o victorie slăvită! În niciun fel să nu te descurajezi; cel rău ne incită la descurajare ca să ne dezarmeze, să ne facă prizonieri”. Puneţi-vă nădejdea în Cel Care a spus: „Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi” (Evrei 13, 5). El nu va îngădui să fim ispitiţi mai presus de puterile noastre.
Bre, oameni de partid și de stat, iată și câteva concluzii… Lașitatea te obligă să adopți o mască, să fii ceea ce se așteaptă ceilalți de la tine, să fii comod, să nu deranjezi. Și riscul, cu toate măștile pe care le lipiți de bunăvoie pe față, este că, după o vreme, începeți să vă simțiți bine și voi, cu ele acolo. Vă simțiți dezgoliți și vulnerabili fără ele, nu mai vreți fără ele?
Și cum s-ar putea să fiți văzuți așa cum sunteți? Aveți impresia că masca voastră vă ascunde și vă apără? Știți până când? Până în ziua în care o să vă dați seama că ați trăit viața măștii și nu viața voastră. Dacă o să vă dați…
Post-ul TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE – Mic îndreptar moral pentru oamenii politici apare prima dată în Gazeta Dambovitei.
Citeste mai mult