O specie extrem de rară de albine din Australia, care nu mai fuseseră văzute de aproape un secol şi despre care se credea că au dispărut de pe Terra, a fost redescoperită de un cercetător local, informează agerpres.
Aceste foarte rare albine „mascate”, cunoscute sub denumirea ştiinţifică Pharohylaeus lactiferus, sunt originare din Australia şi alcătuiesc singura specie din genul Pharohylaeus.
Sunt asemănătoare ca mărime cu albinele melifere europene (Apis mellifera). Doar şase exemplare de albine Pharohylaeus lactiferus au fost identificate în Australia, iar ultimul dintre ele a fost raportat în anul 1923.
O astfel de albină a fost însă descoperită de James Dorey, student doctorand la Universitatea Flinders din Adelaide, în timp ce desfăşura cercetări în aer liber în statul australian Queensland. După acea descoperire pur întâmplătoare, James Dorey a efectuat un studiu mai amplu în statele Queensland şi New South Wales pentru a găsi şi alte exemplare de albine Pharohylaeus lactiferus.
„Nu m-am aşteptat niciodată să găsesc o astfel de albină. Însă acum am prins deja mult mai multe exemplare decât cele cunoscute în trecut”, a precizat cercetătorul australian.
Studiul lui despre albine sugerează că defrişările şi incendiile de pădure ar putea să ducă această specie la extincţie şi, de această dată, fenomenul ar putea fi definitiv.
În căutare de albine
Redescoperirea speciei Pharohylaeus lactiferus a fost un accident fericit pentru James Dorey.
„Ştiind că P. lactiferus nu au mai fost văzute de atât de mult timp, m-am uitat special după ele, în timp ce exploram regiunea de coastă. După ce am găsit primul specimen, aveam deja un loc din care să pornesc şi am avut astfel şansa de a căuta şi alte exemplare”, a relatat cercetătorul australian.
După descoperirea iniţială, James Dorey a petrecut cinci luni monitorizând 25 de situri din Queensland şi New South Wales pentru a găsi exemplare de „albine mascate”. El şi-a concentrat eforturile asupra anumitor specii de plante cu inflorescenţe similare celor care erau prezente în regiunea în care a văzut primul exemplar de P. lactiferus. Cercetările lui au inclus atât monitorizarea florilor pentru a vedea insectele care le vizitează, cât şi „măsurători generale” executate cu o plasă de fluturi deasupra florilor.
Studiul a dezvăluit existenţa a trei populaţii izolate geografic de „albine mascate” pe coasta estică a Australiei. Fiecare populaţie trăieşte în mici zone de pădure tropicală şi subtropicală având un tip specific de vegetaţie. James Dorey consideră că aceste albine sunt deosebit de dependente de „arborii cu roată de foc” (Stenocarpus sinuatus) şi de „arborii-flacără Illawarra” (Brachychiton acerifolius).
Dependente de anumite habitate
Studiul a identificat mai mulţi indivizi de P. lactiferus decât au fost raportaţi vreodată. Dar, din cauza slabelor înregistrări istorice, oamenii de ştiinţă nu pot să ştie dacă populaţiile de „albine mascate” au crescut sau au scăzut de-a lungul timpului, a explicat James Dorey.
Deşi aceste albine trăiesc în populaţii izolate întrucât au preferinţe puternice faţă de anumite habitate, cercetătorul australian bănuieşte că defrişările şi creşterea severă a incendiilor de pădure ar putea să joace, de asemenea, un rol important în izolarea lor.
Din nefericire, creşterea temperaturilor provocată de modificările climatice vor agrava şi mai mult incendiile de vegetaţie, iar defrişările vor continua, ceea ce înseamnă că „aceste ameninţări potenţiale vor deveni cel mai probabil şi mai grave”, afirmă James Dorey.
„Zonele vegetale mai mici şi mai slab calitative ar putea să ducă la dispariţia albinelor P. lactiferus în fiecare zonă şi să devină mai puţin probabil ca aceste zone să fie recolonizate una de la cealaltă”, a precizat James Dorey.
De aceea, protejarea acestor fragmente de habitate reprezintă cheia supravieţuirii albinelor P. lactiferus.
Totuşi, protejarea speciilor este imposibilă fără monitorizarea atentă a numărului albinelor şi a modificărilor apărute în habitatele lor.
Studiul a fost publicat pe 25 februarie în Journal of Hymenoptera Research.
Sursa: www.gds.ro