A fost nevoie de 35 de ani ca să își poată îmbrățișa mama pentru prima dată. Și să afle, că de fapt, nu ea l-a dat spre adopție, ci alții l-au smuls din brațele ei și l-au vândut ca la târg. Ar putea fi scenariul unui film. Dar e o poveste adevărată, petrecută în România anilor 90. E povestea lui Ștefan Doyle, un sătmărean adoptat în Irlanda când avea doar 8 luni, titrează observatornews.ro.
Ștefan s-a născut în Satu Mare și avea doar 8 luni când a fost adoptat de către o familie din Irlanda. Un copil pe care mama nu l-a mai vrut, și-a spus el. Și l-a dat altora care puteau să aibă grijă de el. Așa s-a făcut mare. Fericit că a fost crescut de o familie iubitoare, dar trist că propria mamă l-a abandonat. Apoi a aflat că au fost 12 copii la părinți, dar 3 surori au pierit de mici.
Într-o dimineață friguroasă de februarie, Ștefan sosește din Irlanda, la București, iar de aici pleacă cu primul avion spre Baia Mare. A doua zi a pornit spre Ardud, județul Satu Mare, acolo unde Ștefan și-a îmbrățișat părinții și și-a cunoscut frații.
,,Ne-au spus doctorii că e bolnav și că are probleme la inimă. Asta a fost o minciună, n-a fost adevărat, dar eu am crezut”, a declarat tatăl.
În stare de șoc, Ștefan află că la 8 luni s-a îmbolnăvit grav. A făcut pneumonie. Mama l-a dus la spitalul din Satu Mare. Medicii i-au spus că nu se va face bine. Sau se va face, dar va fi nevoie de tratamente scumpe. Iar ei erau săraci și mai aveau copii mulți acasă.
,,Mi-au spus că sunt părinți acolo care au bani și pot să-l vindece. Dar a fost o minciună”, mai spune tatăl lui Ștefan.
Era o practică des folosită în anii 90, în Romania, atunci când străinii stăteau practic la coadă ca să adopte copii de la noi din țară. Oameni din spitale, medici sau simpli paznici, racolau familii sărace cu bebeluși bolnavi și semnau ei documentele prin care acei copii erau pierduți pentru totdeauna.
Acum, Ștefan nu mai e băiatul abandonat de mama lui, în România și adoptat în Irlanda. E Ștefan din România, băiatul Mariei Mezei din Ardud. Băiatul străin, rătăcit prin lume, va fi de acum încolo acasă oriunde ar fi. Pentru că acum știe unde e mama care îi poartă mereu de grijă. Chiar și în gând.
