Sărbătorit pe 1 ianuarie, Sfântul Vasile cel Mare este una dintre cele mai importante figuri ale creștinismului ortodox. Ziua sa îmbină semnificația religioasă profundă cu numeroase obiceiuri populare menite să aducă noroc, sănătate și belșug în noul an.
Anul calendaristic începe, în tradiția ortodoxă, sub ocrotirea Sfântului Vasile cel Mare, unul dintre cei mai mari teologi creștini și părinți ai Bisericii. Considerat „păzitor de duhuri rele” și apărător al creștinilor, Sfântul Vasile este asociat, în credința populară, cu reînnoirea, norocul și începuturile bune.
Un mare teolog și părinte al monahismului oriental
Sfântul Vasile s-a născut în jurul anului 329, în Pont, într-o familie creștină renumită. Tatăl său, Sfântul Vasile cel Bătrân, a fost un cunoscut dascăl, iar frații săi, Macrina și Grigore din Nyssa, sunt de asemenea cinstiți ca sfinți. A studiat la Cezareea, Constantinopol și Atena, dobândind vaste cunoștințe în filosofie, medicină, astronomie și retorică.
Influențat de sora sa Macrina, Vasile se dedică vieții bisericești și, după ce vizitează mănăstiri din Egipt, Siria, Palestina și Mesopotamia, pune bazele vieții monahale organizate în Răsărit. Este considerat, astfel, părintele monahismului oriental.
În anul 370 devine episcop al Cezareii, cu o autoritate extinsă asupra Cappadociei și Pontului. A luptat pentru organizarea Bisericii, pentru drepturile clerului și pentru formarea temeinică a preoților.
Filantropia, marca vieții Sfântului Vasile
Sfântul Vasile s-a remarcat și prin grija față de săraci și bolnavi. A fondat celebrul așezământ filantropic Vasiliada, un complex destinat celor înfometați, abandonați și bolnavi, considerat de istorici un precursor al spitalelor moderne.
A murit pe 1 ianuarie 379, iar la înmormântarea sa au participat creștini, evrei și păgâni, semn al respectului de care se bucura în întreaga comunitate.
Moștenire teologică de valoare universală
Opera Sfântului Vasile are o importanță majoră pentru teologia creștină. A scris lucrări fundamentale împotriva arianismului, a apărat doctrina Sfintei Treimi și a clarificat rolul Sfântului Duh în celebra lucrare „De Spiritu Sancto”. De asemenea, a lăsat numeroase predici, comentarii biblice, reguli monahale și peste 300 de epistole.
Obiceiuri și superstiții de Sfântul Vasile
În tradiția populară românească, ziua de 1 ianuarie este încărcată de practici menite să aducă noroc. Se spune că este bine să verși vin pe masă, să spargi un pahar alb, să răstorni o cutie de chibrituri sau să dai de pomană unui sărac, pentru a avea un an prosper.
Un alt obicei spune că este noroc dacă prima persoană care intră în casă în noul an este un bărbat. De asemenea, cine doarme de Sfântul Vasile riscă să fie leneș tot anul, iar cine se spală pe față și se șterge cu un prosop în care se află un ban de aur sau de argint va fi sănătos tot anul.
Sorcova, Plugușorul și „Vasilica”
Copiii merg cu sorcova din casă în casă, urând sănătate și belșug. Alte obiceiuri sunt „Semănatul”, „Plugușorul”, „Plugul cel Mare” sau „Vasilica” – colindul cu o căpățână de porc împodobită, simbol al bogăției.
La sate se practică „dezlegarea anului”, când tinerii fac zgomote puternice pentru alungarea duhurilor rele, iar fetele nemăritate apelează la ritualuri pentru a-și afla ursitul.
Ziua care prevestește întregul an
Potrivit credinței populare, cum este vremea de Anul Nou, așa va fi tot anul: ninsoarea aduce belșug, iar vremea senină — sănătate. Tradiția spune că, de Sfântul Vasile, toate se înnoiesc, iar un gând bun pus în prima zi a anului poate influența întregul parcurs al acestuia.