„Întotdeauna am crezut că oamenii sunt lumină și dezideratul educației ar trebui să fie acela de a crea oameni buni, pentru că oamenii buni le au pe toate: pot fi și cetățeni responsabili, pot fi și specialiști, pot fi empatici, pot crea o societate frumoasă, luminoasă”, un cadru didactic ziditor de oameni buni.
Într-o societate dominată de tehnologie, o lume în care Tik Tok și alte rețele sociale dau „trendul”, captând tânăra generație în lumea virtuală, școala este instituția care se străduiește să împletească rolul de transmitere a informațiilor necesare învățării cu rolul de a forma caractere sănătoase și „oameni buni”, răbdători, empatici, oameni care să ridice ochii din ecrane mai des și să privească spre cei de lângă ei, să descopere, să admire, să dăruiască, să rămână… oameni, așa cum transmit cadre didactice care se străduiesc să împlinească deplin rolul de formator.
„De cele mai multe ori, școala este percepută ca pepiniera minților strălucite sau a minților care doresc să se dezvolte. E adevărat că, atunci când intri într-o instituție precum școala ai astfel de așteptări, pentru că acolo găsești specialiști, cu oameni pregătiți de a modela mințile copiilor, de a oferi informațiile actualizate, de a-i conecta în prezent, dar, în același timp, de a-i ajuta să retrăiască, la nivelul lor de înțelegere, trecutul și să-și închipuie viitorul. Totuși, școala este, înainte de toate, o pepinieră a oamenilor compleți, pentru că nu putem vorbi doar despre latura informațională.”
Tehnologia oferă exclusiv doar latura informațională și este de folos, însă folosită cu măsură. Atunci când devine o dependență, umanitatea se robotizează. Copiii își creează o lume proprie, virtuală, nu mai știu să comunice, să își exprime sentimentele. Uită cum e să te joci cu ceilalți, nu mai au parte de bucuriile copilăriei de altădată, nu mai împărtășesc cu alți copii entuziasmul unei copilării trăite împreună în realitate.
În acest scop, activitățile desfășurate în clasele primare, și nu numai, urmăresc evadarea din lumea virtuală prin desfășurarea în comuniune și în comunitate, înafara sălii de clasă. Programele „Școala Altfel” și „Săptămâna Verde” reprezintă pretextul perfect de a ieși din școală, uneori în natură de a realiza altfel de lecții și de a forma, din toate punctele de vedere, elevii:
„ Copilul este un Univers, orice suflet, orice om creat de Dumnezeu care înseamnă perfecțiune, este un Univers și atunci, Universul trebuie perceput ca atare, cu trup, suflet, minte. Noi, cadrele didactice, suntem datori să îi formăm pe copilași într-un mod plenar. Întotdeauna am crezut că oamenii sunt lumină și dezideratul educației ar trebui să fie acela de a crea oameni buni, pentru că oamenii buni le au pe toate: pot fi și cetățeni responsabili, pot fi și specialiști, pot fi empatici, pot crea o societate frumoasă, luminoasă. De aceea, activitățile extracurriculare sunt deosebit de importante și nu ar trebui așezate doar în interiorul datelor calendaristice, pentru că ele ar trebui să se împletească armonios, în doza potrivită, cu activitățile de la clasă, poate chiar zilnic, pentru că aceasta este maniera cea mai frumoasă de a învăța lucruri noi, care uneori par aride. Este maniera cea mai durabilă a învățării, pentru că, atunci când filtrezi emoțional ceea ce înveți, ceea ce vrei să știi, capătă o altă valență, o altă valoare și dăinuie.”
La o activitate extracurriculară organizată în cadrul „Școlii Altfel” la Primăria Municipiului Caransebeș, am întrebat câțiva elevi ce ar face ei dacă ar fi o zi primari. Printre răspunsurile competente, s-au numărat și câteva glume (sau nu!), prin care elevii spuneau că ar închide școlile. Printre motivele enumerate, au fost temele și orele pe care elevii trebuie să le petreacă în incinta școlii. Subliniem ideea unor cadre didactice cu privire la importanța transformării școlii, prin multiplicarea acțiunilor deosebite de ce fac zi de zi la școală, într-un mediu dinamic:
„Cred că, în zilele noastre, copiii au nevoie de motivație pentru a veni cu mai multă plăcere la școală și, atunci, cu atât mai mult activitățile extracurriculare, prin care se dezvoltă și își dezvoltă aptitudinile, întrucât transformă spațiul școlar într-un spațiu deschis învățării, un spațiu rigid, încadrat în niște tipare, într-un spațiu viu, dinamic care se modelează în funcție de necesitățile copiilor, de dorința lor de a fi liberi, de a se exprima, de a visa și de a celebra atât copilăria, cât și lucrurile importante din viața lor de școlar și de viața de viitor adult.”
Citeste mai mult
