Sfântul şi Dreptul Iov este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 6 mai, când este și dezlegare la pește.
Sfântul Iov este unul dintre drepţii Vechiului Testament. Persoana lui este una istorică. Existenţa sa este certificată de prorocul Iezechiel, care îl aminteşte drept unul dintre cei mai mari drepţi ai Vechiului Testament.
Iov se trăgea din seminţia lui Avraam, fiu din fiii lui Isav. Era deosebit de bogat, fiind foarte temător de Dumnezeu, om adevărat, fără prihană, drept şi credincios, depărtându-se de tot răul.
El avea şapte fii şi trei fete. Iar fii săi, văzându-l pe tatăl lor că face milostenie veşnic la mii de săraci, au început să facă la fel; şi mulţi oameni erau chemaţi la masă şi ei slujeau la masa celor necăjiţi.
Omul acesta aducea în fiecare zi jertfă de curăţire, cum se aduceau jertfe sângeroase atunci, pentru ca nu cumva copiii săi, fiind tineri, să fi greşit ceva cu gândul lui Dumnezeu.
Aşadar Iov era drept şi credincios, iar Dumnezeu i-a îngăduit îngerului întunericului, Satan, să-l pună la încercare, lăsându-l pe diavol să abată asupra lui nenorocirea.
„Şi Domnul a zis către Satan: Te-ai uitat la robul Meu Iov, că nu este nici unul ca el pe pământ fără prihană şi drept şi temător de Dumnezeu şi care să se ferească de ce este rău?” (Iov 1,8).
„Dar Satan a răspuns Domnului şi a zis: Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? N-ai făcut Tu gard în jurul lui şi în jurul casei lui şi în jurul a tot ce este al lui, în toate părţile şi ai binecuvântat lucrul mâinilor lui şi turmele lui au umplut pământul? Dar ia întinde mâna Ta şi atinge-Te de tot ce este al lui, să vedem dacă nu Te va blestema în faţă!” (Iov 1, 9-10-11).
„Atunci Domnul a zis către Satan: Iată, tot ce are el este în puterea ta; numai asupra lui să nu întinzi mâna ta. Şi Satan a pierit din faţa lui Dumnezeu” (Iov 1,12 ).
I-au fost spulberate atunci averile Dreptului Iov, apoi i-au murit fiii şi fiicele, în cele din urmă a fost încercat cu o boală cumplită în urma căreia a fost părăsit de soţie şi certat de prieteni pentru că, spuneau ei, nu şi-a recunoscut greşelile şi fărădelegile care dezlănţuiseră mânia lui Dumnezeu împotriva lui.
Ajunsese să stea Iov, cel care mai înainte aducea jertfă lui Dumnezeu pentru gândurile rele pe care ar fi putut să le aibă copiii lui, pe o grămadă de gunoi şi cu un ciob îşi astâmpăra rănile, iar pe Dumnezeu nu l-a hulit.
În cele din urmă, atâta s-a umilit încât spunea către Domnul său: „Din spusele unora şi altora auzisem despre Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut. Pentru aceea, mă urgisesc eu pe mine însumi şi mă pocăiesc în praf şi în cenuşă” (Iov 42; 5-6).
Pentru această răbdare şi smerenie Dumnezeu îi ridică toate încercările şi îi dăruieşte toate câte le avusese mai înainte, pentru că Sfântul şi Dreptul Iov, a mai trăit după aceea încă 140 de ani, şi a văzut pe fiii săi, şi pe fiii fiilor săi, până la al patrulea neam.
Sursa: realitatea.net