var googletag = googletag || {}; googletag.cmd = googletag.cmd || [];
googletag.cmd.push(function() {
googletag.defineSlot( ‘/21893909242/Adserver_oradesibiu_mobile_320x100_320x50_300x250_under_title’, [[300,250],[600,200]], ‘gpt-ad-4418212895122-0’ )
.addService(googletag.pubads()).setCollapseEmptyDiv(true);
googletag.enableServices();
googletag.display( ‘gpt-ad-4418212895122-0’ );
});
Cauzele sunt clare. În februarie, economia românească a trecut prin creșterile de prețuri la energie electrică, gaze naturale și carburanți, iar rezultatele se văd. Iată tabloul de bord: prețurile industriei extractive au crescut cu 138%, adică mai mult decât dublu. În ceea ce privește producția din industria prelucrătoare, prețurile au crescut cu numai 21%, în timp ce prețurile energiei electrice, termice și gaze naturale au crescut cu 144%, adică aproape de două ori și jumătate.
Cifrele sunt foarte mari. Nu șocante, pentru că se știu bine factorii care au aruncat prețurile în aer, respectiv, creșterea prețurilor gazelor naturale și energiei electrice. Inflația produselor industriale este un indicator mai puțin cunoscut de opinia publică și în orice caz mai puțin relevant decât inflația bunurilor de consum, relatează rfi.ro
Dar, prețurile produselor industriale sunt importante pentru că o bună parte din aceste mărfuri vor fi încorporate în bunuri de larg consum pentru populație. Ceea ce înseamnă că inflația industrială se va transfera către inflația generală, respectiv semnalul pe care îl transmit este că prețurile vor rămâne ridicate în următoarea perioadă. Aceasta este miza indicelui prețurilor produselor industriale și este o miză importantă.
Este România o excepție la nivel european?
Nicidecum. Mai mult sau mai puțin, prețurile producției industriale cresc în toate statele Uniunii Europene. Iată câteva exemple. În luna februarie, cele mai mari creșteri de prețuri s-au înregistrat în Irlanda, România și Danemarca, respectiv 63%, 57%, 53%. O serie de state europene înregistrează și creșteri mai reduse de prețuri. Lăsând Malta la o parte, cu o creștere cu numai 6%, Suedia, Slovenia, Luxemburg și Cipru au avut creșteri de sub 20%, cele mai mici din Uniunea Europeană.
De unde vin diferențele atât de mari între statele Uniunii Europene? O primă explicație poate fi legată de specificul de consum al unor state și de mărimea economiei. Dar, fără îndoială, diferențele de creștere a prețurilor provin și de la rețetele aplicate de state pentru a sprijini economia și respectiv industria. Unele măsuri au fost mai eficiente, altele, nu.
Din acest punct de vedere, România cu al doilea cel mai mare indice de creștere a prețurilor producției industriale din Uniunea Europeană arată că nu a reușit să ia măsuri eficiente pentru reducerea facturilor la energie electrică și gaze naturale. În plus, creșterea diferită a prețurilor produselor industriale afectează competitivitatea mărfurilor pe piețele europene și mondiale.
Să vedem și care au fost evoluțiile prețurilor industriale în cele mai mari economii europene. Germania a avut o creștere cu 25%, iar Franța cu 22%. Surprinde creșterea foarte mare înregistrată în Spania, 40% și Italia, cu 41%.
Economiștii trag un semnal de alarmă cu privire la creșterea generalizată a prețurilor producției industriale. Nivelul, fără precedent va duce la menținerea unor prețuri mari. Creșterile de prețuri sunt cu adevărat la un nivel care nu a mai fost atins de foarte mulți ani.
Care sunt soluțiile pe termen scurt pentru a obține o reducere a facturii la energie? Este dificil de spus, pentru că prima rundă de intervenții directe în favoarea consumatorilor s-a epuizat, iar statele au etalat o serie întreagă de măsuri, de la eliminarea accizei și taxelor, până la subvenții directe pe litrul de carburant sau plafonarea tarifelor. Sunt măsuri care costă bugetele naționale ale statelor membre sume serioase. Dar, acum prioritățile sunt altele, nu sănătatea bugetelor de stat.