Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste,Intrată prin oglindă în mântuit azur,Tăind pe înecarea cirezilor agreste,În grupurile apei, un joc secund, mai pur. Nadir latent! Poetul ridică însumareaDe harfe resfirate ce-n zbor invers le pierziŞi cântec istoveşte: ascuns, cum numai mareaMeduzele când plimbă sub clopotele verzi.Ion Barbu (1895 – 1961) Citește și Răgaz pentru suflet […]
Citeste mai mult
