Claudiu Bîrsan Am citit, cred, cam toate cărțile lui Milan Kundera. De altfel, e unul din scriitorii mei preferați. Spre sfârșitul carierei (vieții), în cazul ultimelor cărți, am remarcat tendința de a abandona structura bogată, textura consistentă a romanelor care l-au consacrat. Ultimele romane păstrează însă din marile teme sau motive ale creației sale, chiar în situația unui nucleu vag sau a unei materii difuze. Este și cazul romanului “Sărbătoarea neînsemnătății” (ultimul al autorului). Acțiunea aproape că lipsește; personajele terne, intenționat lipsite de orice trăsătură care să le particularizeze, își…
Citeste mai mult
