În vremea regimului Ceaușescu, a fost singurul avocat care a acceptat să-l apere pe dizidentul László Tőkés, atunci când toți ceilalți au refuzat, de teamă. A fost alături de Tőkés în toate momentele decisive care au dus la căderea dictaturii, dar și în lupta post-revoluționară pentru libertate și drepturi.
În 1990, a fost cel care a oprit izbucnirea unui război civil la Târgu Mureș. A convins personal mii de maghiari să nu intre în oraș, evitând o baie de sânge care ar fi servit doar intereselor Securității, la fel ca mineriadele. A vorbit singur în piață, de la balcon, asumându-și riscul de a fi atacat de naționaliști — în timp ce alții, din conducerea politică maghiară, s-au ascuns.
A trăit apoi șase ani în exil, departe de familie, fugind de persecuția statului român post-ceaușist. La întoarcere, a fost izolat din viața politică inclusiv de foștii săi prieteni. Pentru că oamenii cu principii sunt incomozi. Nu fac compromisuri, nu joacă după reguli meschine. Și tocmai de aceea, sunt rari și de neprețuit.
Din 2014 am avut norocul să-i fiu aproape. M-a molipsit cu stilul lui de viață: principial, energic, mereu optimist. Nu-mi amintesc să-l fi văzut vreodată trist, resemnat sau pesimist.Anul trecut încă schia. Anul acesta ar fi împlinit 84 de ani. Fost campion balcanic la atletism, făcea gimnastică în fiecare dimineață — până în ultima zi.
Principiile sunt ca gimnastica: trebuie exersate zilnic, toată viața.Odihnește-te în pace, Elöd.
Sursa> Cristian Dragnea
Citeste mai mult