Casa bunicilor nu era nici mică, nici mare… de fapt, niciodată nu m-am gândit la dimensiunile ei. Era suficientă pentru noi toți și avea suflet, mult suflet. Îmi aduc și acum aminte mirosul care m-a întâmpinat prima dată – mirosea a lemn vechi, a prune uscate și a fum, dar mai ales mirosea ca … Citește mai mult
Citeste mai mult
