Primele ritmuri de hip-hop le-a cântat pe scene din Craiova, la balurile bobocilor sau le evenimente locale. Acum, videoclipurile lui au ajuns să adune sute de mii de vizualizări. Cântecele lui sunt rupte din realitate, din viața de zi cu zi, sunt ca un strigăt despre frumosul și urâtul existenței umane.
Vizante Gabriel sau pur și simplu Vizante este un rapper puternic ancorat în realitate și care prin cântecele lui întoarce viața pe toate fețele. În anii 2008-2009, cânta în Craiova pe la evenimente locale. Poveștile lui ritmate au atins corzi sensibile ale sufletului multor tineri și nu numai. Timpul a fost, însă, cel care a cernut și i-a adus sute de mii de vizualizări și abonați pe canalul său de Yotube fără să aibă un promotor în spate.
Despre Vizante, artistul și despre drumul mai mult sau mai puțin sinuos pe care l-a parcurs, ca să se bucure de recunoaștere povestește însuși rapper-ul:
„Adolescența mi-am trăit-o la Craiova, unde am urmat Liceul „Nicolae Titulescu”. Încă din școala generală aveam o pasiune puternică pentru versuri, dar abia în liceu am transformat această pasiune într-o misiune personală: drumul meu în muzica hip-hop. Era perioada 2008-2009, când am început să urc pe scenele din Craiova la baluri ale bobocilor și evenimente locale. Muzica mea a prins repede rădăcini în comunitate, devenind cunoscută la nivel local. Cu timpul, am avut onoarea să colaborez cu artiști consacrați precum El Nino – craioveanul aflat azi în topul scenei urbane – și Edward Sanda, nume sonor al muzicii pop românești. Viața m-a purtat mai apoi pe drumuri lungi, inclusiv câțiva ani în Italia. Din 2017 trăiesc în Doncaster, Marea Britanie, dar muzica nu m-a părăsit niciodată. Am lansat piese care au ajuns la milioane de oameni – de la melodii cu mesaj profund și motivațional („Am întrebat un om bătrân”, „Nu sunt făcut din piatră”, „Nicio iarnă, Nicio vară”), la piese de dragoste („Fata asta s-a schimbat”, „Un vin și-un foc”, „Plânge proasta”), dar și compoziții cu un mesaj patriotic puternic („Acasă este România”, „Hainele Tale”), dedicate diasporei și celor plecați pentru o viață mai bună. Îmi spun adesea „artist part-time”, pentru că, deși viața nu mi-a permis să mă dedic în totalitate muzicii – de la pierderea tatălui meu până la nevoia de a mă întreține singur încă de la 18 ani – am continuat să creez. Iar mesajele primite de la oameni aflați pe platforme petroliere, în mijlocul oceanului, sau la mii de kilometri de casă, mi-au arătat că versurile mele ajung acolo unde trebuie: direct la suflet. Astăzi am o familie frumoasă și un copil de un an și jumătate, care îmi dă forța să depășesc orice limită și să pun 200% pasiune în tot ceea ce fac. Dacă există un mesaj pe care vreau să-l transmit, este acesta: nu renunțați la visul vostru. Eu nu trăiesc din muzică, dar am ajuns să fiu ascultat de milioane de oameni, fără sprijinul unei case de discuri și fără promovare TV. Tot ce am construit a fost din credință, muncă și dragoste pentru oameni”, povestește Vizante.
A venit și timpul meu…
Drumul vieții l-a purtat prin mai multe colțuri ale țării, dar și ale lumii, din Medgidia în Craiova, din Craiova în Doncaster, Marea Britanie, dar așa cum spune într-un cântec „Acasă este România”.
Ceasul bate tic-tac și Vizante își transmite mai departe mesajul ca un strigăt de revoltă, de bucurie
„M-am mutat din Medgidia în Craiova în 2006, atunci când am intrat la liceu. Tatăl meu lucrase la centrala nucleară de la Cernavodă, dar fiind disponibilizat și el fiind originar din Celaru, o comună de lângă Craiova, a decis să ne mutăm cu toată familia aici și să o luăm de la zero. Am locuit în Craiova aproximativ cinci ani, până la terminarea liceului, după care am plecat împreună cu familia în Italia. Tot în Craiova a început și drumul meu în muzică. Din clasa a 9-a m-am apucat să cânt alături de doi colegi de liceu. Aveam la dispoziție un microfon modest, dar entuziasmul era mare și ne strângeam la unul dintre ei acasă să înregistrăm. Primul nostru proiect a fost o campanie antidrog propusă de liceu, iar apoi am început să participăm la evenimente precum balurile bobocilor și alte manifestări școlare. Când colegii mei s-au retras, eu am continuat singur: mi-am cumpărat un microfon, am început să înregistrez acasă și, în paralel, colaboram și cu studioul de la Casa Studenților din Craiova, unde aveam acces la echipamente mai profesioniste. Am avut șansa să particip la mai multe evenimente locale prin intermediul lui Tom Crângureanu (prezentator de evenimente) care m-a ajutat din ce îmi aduc aminte, să urc pe scena multor baluri ale bobocilor și chiar la Zilele Craiovei sau Romanian Music Awards, unde am cântat ca opening act. Nu am câștigat bani atunci, dar pentru mine a fost o experiență esențială – un fel de „sacrificiu” pentru a mă face cunoscut și a căpăta experiență. Momentul în care am început să devin mai cunoscut a fost odată cu lansarea pieselor „Bună, pretene” (2011) și „Scrisoare pentru tata” (2013). Primul meu succes mai mare, cu sute de mii de vizualizări, a venit în 2014 cu piesa „Cicatrici”. Ulterior am lansat melodii care au depășit câteva milioane de vizualizări, precum „Nu sunt făcut din piatră”, „Am întrebat un om bătrân” sau „Fata asta s-a schimbat”. Piesele le-am imprimat de-a lungul timpului atât acasă, cât și în studiouri din Craiova sau ulterior din alte orașe, pe măsură ce am avut acces la echipamente mai profesioniste”, își continuă Vizante poveste.
Totodată, el continuă să cânte despre viață, familie și despre tot ce înseamnă realitate pentru românii plecați, are zeci de milioane de vizualizări pe YouTube și sute de urmăritori reali pe TikTok.
Citeste mai mult