Povestea primului 10 din istoria gimnasticii

https://www.observatorulbuzoian.ro/feed/În Forumul din Montreal, sala care găzduiește de regulă faimoasele meciuri de hochei pe gheață ale echipelor canadiene, s-a scris atunci, la Jocurile Olimpice din 1976, o pagină de aur în istoria gimnasticii mondiale. Iar această pagină a purtat și va purta de-a pururi numele româncei Nadia Comăneci.
Contextul era unul așteptat de toată lumea – o bătălie pentru medaliile olimpice între gimnastele sovietice și cele din România, dar și mai aprigă promitea să fie lupta pentru titlul la individual compus. Sigur, Nadia noastră era principal favorită, dar rușii pregătiseră o outsideră care se numea Nelli Kim, tocmai pentru că fuseseră deja avertizați, de la Europene, că Olga Korbut și Ludmila Turisceva n-o pot învinge pe româncă. E drept, însă, că și antrenorii noștri – Martha și Bela Karoly – pregătiseră o secundantă de top a Nadiei, pe Teodora Ungureanu, alături de care se vor alinia, la fel de valoroase, celelalte componente ale echipei: Anca Grigoraș, astăzi directorul tehnic al Federaţiei Române de Gimnastică, Mariana Constantin, Georgeta Gabor și Gabriela Trușcă.
Cert este că în prima zi a concursului pe echipe, cu exercițiile impuse, 18 iulie 1976, la paralele, Nadia Comăneci a învins și severitatea legendară a brigăzii de arbitre, fiind notată cu… 10, nota perfecțiunii absolute, care a șocat pur și simplu opinia publică internațională, după ce tabela electronică de marcaj afișase 1.00!!! Nici chiar elvețienii de la Swiss timing nu putuseră să prevadă ceea ce în lumea gimnasticii era considerat drept imposibil. Oricum, momentul de uluială generală a fost imortalizat de lumea întreagă, în timp ce Nadia jubila pe bună dreptate, pozând antologic lângă tabela electronica, în uralele tribunelor incandescente ale sălii Forum.
Avea să fie, însă, numai începutul, pentru că a doua zi, când au fost programate exercițiile liber alese din concursul pe echipe, Nadia a obținut încă două note maxime, la sol și sărituri, cu care echipa României a obținut un total general de 387,15 puncte. Din păcate, insuficient pentru medaliile de aur, cucerite de echipa URSS (390,35 puncte), dar care aduceau delegației olimpice a României prima medalie, de argint, la această ediție a Jocurilor.
Marea revanșă, dacă îi putem spune așa, a venit în concursul individual compus, unde lupta s-a dat între Nadia și Nelli Kim, gimnasta sovietică reușind și ea să obțină o notă de 10, la sărituri. N-o va ajuta însă, pentru că românca noastră reușește încă doi de 10, la paralele și la bârnă, cu care se impune categoric în clasamentul final, devenind campioană olimpică absolută (cu 79,275 puncte), urmată de Nelli Kim (78,675 puncte), Ludmila Turisceva (78,625 puncte) și Teodora Ungureanu (78,375 puncte). Și a urmat show-ul total, în finalele pe aparate, unde Nadia – cu încă două note maxime – câștigă și medaliile de aur la bârnă și paralele, plus o medalie de bronz la sol, în timp ce Nelli Kim obține aurul la sol și sărituri.
Așadar, Nadia Comăneci se întoarce de la Montreal cu nu mai puțin de cinci medalii, dintre care trei de aur, una de argint și una de bronz!
Vasile Dîba şi handbaliștii
Faimoasa noastră „Flotilă de aur”, a caiaciștilor și canoiștilor, a strălucit și la Montreal, dar nu cu „amiralul” de mai târziu, Ivan Patzaichin, care a sosit de astă dată doar pe locul 5, ci cu caiacistul Vasile Dîba, alt om al Deltei provenit din pepiniera dinamovistă a regretatului Radu Huțan. În proba de K 1-500m, Dîba a cucerit o victorie strălucită, care i-a adus titlul olimpic și medalia de aur, dublată și de bronzul dobândit în cursa de simplu – 1000m. Cum tot flotila ne-a mai adus medalii prin canoiștii Danilov-Simionov și Malâhin-Larion.
Boxerii, luptătorii, scrimerii și canotoarele au fost alți medaliați olimpici care ne-au bucurat la Jocurile Olimpice de la Montreal, dar o medalie de argint am fi vrut-o de aur. Cea a echipei naționale de handbal masculin, care deținea titlul mondial și care – după cum va explica ulterior genialul ei căpitan, Cristian Gațu – va plăti tribut convingerii că sunt ca și învingători! Această mare încredere venea de la o eroare a conducerii tehnice, care programase nu mai puțin de şapte jocuri amicale cu echipa URSS înainte de finala de la Montreal. Și cum, din şapte întâlniri, românii câștigaseră cinci, au pășit în finală aproape relaxați, rezultatul fiind că au pierdut, 15-19 (6-10), fiind obligați să se mulțumească numai cu medaliile de argint.
Un spectacol de neuitat
Revenirea în țară a delegației olimpice care ne-a reprezentat la Jocurile Olimpice de la Montreal a fost un moment de neuitat pentru toți iubitorii sportului. E greu de descris primirea entuziastă rezervată medaliaților la Aeroportul Otopeni și bucuria cu care vor fi întâmpinați fiecare dintre ei, la sosirea în orașele natale. Spectacolul cu adevărat de gală a fost însă cel găzduit de Sala Polivalentă din București, în prezența lui Nicolae Ceaușescu, care i-a felicitat pe sportivi: „Doresc să adresez cele mai calde felicitări tuturor sportivilor, antrenorilor și conducătorilor lotului olimpic care au reprezentat cu cinste România la Jocurile Olimpice de la Montreal. Solemnitatea de astăzi este închinată acelora care, în întrecerile care s-au desfășurat timp de două săptămâni în Canada, au dobândit victorii strălucite, succese importante, făcând ca, la această ediție a Jocurilor Olimpice, țara noastră să obțină cele mai bune rezultate din toate participările de până acum”.
…şi dintotdeauna, pot adăuga eu astăzi, după aproape 50 de ani.
Text și imagini: Vali Mocanu (+Gemini) și Viorel PotecăThe post Povestea primului 10 din istoria gimnasticii first appeared on Observatorul Buzoian.

Citeste mai mult