Postul Nașterii Domnului 2025 începe vineri și ține până pe 24 decembrie, Ajunul Crăciunului, zi de post mai aspru.
Postul Crăciunului, un timp al milosteniei şi al împăcării, aminteşte de perioada în care Fecioara Maria s-a pregătit pentru a-L naşte pe Fiul lui Dumnezeu, fiind unul dintre cele patru mari posturi de peste an, rânduit de Biserica Ortodoxă pentru pregătirea sufletească a credincioşilor înaintea sărbătorii Naşterii Mântuitorului Iisus Hristos, scrie Agerpres.
Timp de 41 de zile, credincioşii sunt chemaţi la înfrânare, rugăciune şi fapte bune
Joi a fost Lăsata Secului, ultima zi în care credincioșii au putut mânca friptură și deserturi cu lapte și ouă.
Timp de 41 de zile, credincioşii sunt chemaţi la înfrânare, rugăciune, fapte bune şi împăcare cu aproapele, pregătind prin curăţia inimii întâmpinarea marii sărbători a Crăciunului, precizează Agenţia Basilica a Patriarhiei Române.
După rânduiala din pravile, în timpul acestui post, în mănăstiri se ajunează lunea, miercurea şi vinerea, până la Ceasul al IX-lea (orele 15:00-16:00) când se mănâncă hrană uscată sau legume fierte fără untdelemn; marţea şi joia se mănâncă legume fierte, drese cu untdelemn şi se bea vin iar sâmbăta şi duminica se îngăduie şi peşte, afară de perioada dintre 20 şi 25 decembrie, când postul devine mai aspru.
Dacă lunea, marţea sau joia cade serbarea unui sfânt cu doxologie mare, se dezleagă la peşte iar miercurea şi vinerea în acest caz se dezleagă la untdelemn şi vin, dar se mănâncă numai o dată pe zi. Dacă se întâmplă miercuri şi vineri praznicul unui sfânt cu priveghere ori hramul bisericii, atunci se dezleagă la untdelemn, peşte şi vin. Dezlegare la peşte se dă, de asemenea, la praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie), în orice zi ar cădea.
Ultima zi a Postului Naşterii Domnului (24 decembrie) este zi de post mai aspru decât celelalte zile
Ultima zi a Postului Naşterii Domnului (24 decembrie), numită Ajunul Crăciunului, este zi de post mai aspru decât celelalte zile: se ajunează până la Ceasul al IX-lea, când se obişnuieşte să se mănânce, în unele părţi, grâu fiert amestecat cu fructe şi miere, în amintirea postului lui Daniel şi al celor trei tineri în Babilon (Daniel 1, 5, 8-16).
În alte părţi se ajunează în această zi până la răsăritul Luceafărului de seară, care ne aduce aminte de steaua care a vestit Naşterea Domnului. Această ajunare aminteşte totodată de postul ţinut odinioară de catehumenii care în seara acestei zile primeau Botezul creştin şi apoi prima împărtăşire, la Liturghia săvârşită atunci în acest scop (Liturghia Sfântului Vasile, care în prezent se săvârşeşte dimineaţa).
Istoria postului Nașterii Domnului
Cele dintâi menţiuni despre practicarea acestui post provin din secolele IV-V, de la Fericitul Augustin şi de la episcopul Leon cel Mare al Romei, care a rostit nouă cuvântări despre acest post, numit postul din luna a zecea.
La început, creştinii nu posteau toţi în acelaşi fel şi acelaşi număr de zile. De exemplu, unii posteau numai şapte zile, alţii şase săptămâni; unii ţineau un post mai aspru, alţii unul mai uşor.
Sinodul Local din Constantinopol, ţinut în anul 1166 (sub patriarhul Luca Chrysoverghi), a uniformizat durata Postului Naşterii Domnului în Bisericile ortodoxe, hotărând ca toţi credincioşii să postească timp de 40 de zile, începând de la 15 noiembrie.
După unii tâlcuitori ai cultului ortodox, prin lungimea sau durata lui, acest post ne aduce aminte şi de postul lui Moise de pe Muntele Sinai, când acesta aştepta să primească cuvintele lui Dumnezeu scrise pe lespezile de piatră ale Tablelor Legii.
Din punct de vedere liturgic, cântările dedicate Naşterii Domnului încep în ziua de 21 noiembrie, când este sărbătorită Intrarea în Biserică a Maicii Domnului. Catavasiile Naşterii Domnului se cântă pentru prima dată la Utrenia acestei sărbători. Însă, conform tradiţiei, colindele încep să răsune în afara lăcaşurilor de cult după sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei (30 noiembrie).