Comisia UBB a decretat ieri că lucrarea de doctorat a ministrului de la Interne, Lucian Bode, este profund viciată, urmare a unor texte preluate din alte lucrări fără a fi citate, fiind astfel asimilate gândirii doctorului Bode. Ce este plagiatul? Pe scurt, furt. Ceea ce subordonații domnului ministru trebuie să combată, conform sarcinilor de serviciu! Dar cum dracului să te lupți cu hoții dacă vardistul-șef este dovedit hoț? Culmea este că, în loc să spună „scuzați, ne retragem că am furat”, ai de Bode se iau la trântă cu cei care-i dovedesc lotri intelectuali. Că ce au ăștia cu ei, că ce mare lucru e să împrumuți două, trei paragrafe de la alții etc. Acei alții sunt idioții care au mâncat materia pe pâine, au intrat în școală ca în sanctuar, au renunțat la paranghelii și la combinații politice pentru a-și consolida pregătirea profesională, onorându-și școala și maeștrii. Nu au confundat niciodată carnetul de elev, student cu cel de partid. Nu li s-au dat diplome pe bază de cumetrii, viței sau sinecuri stoarse din bugete tot mai sărăcăcioase. Dar de mai bine de trei decenii încoace, în țara asta anormalul se insinuează și se statornicește, aidoma unui șarpe, drept calea firească de urmat pentru a ajunge cineva. Un cineva gol, lipsit de educație, plin de sine, idolatru cu superiorii, ciocoi cu subalternii. El nu are valoare, dar își arogă cele mai înalte priceperi. Dărâmă orice intreprindere i-o dai pe mână. Plătește peșcheșul și rămâne vătaf pe ruinele mereu refăcute din banii nației. Ei nu se îndoiesc niciodată de deciziile ce le iau fără a consulta pe cineva. Ei știu totul și când se duce dracului șandramaua, de vină sunt exclusiv cei de jos, niște idioți ce nu i-au priceput nepriceputului aberațiile. Între timp, oamenii cu școala făcută lustruind cu coatele băncile școlilor își iau lumea în cap. Și pleacă unde văd cu ochii. Din țara asta blestemată de ciocoime nu se pleacă doar de sărăcia la care ne-au adus plagiatorii. Se pleacă și pentru că un adevărat doctor nu-l poate saluta cu respect pe un hoț intelectual. Cu atât mai puțin să-i îndeplinească ordinele. Se pleacă de greață, de scârbă, de prea multă umilință. Se pleacă pentru a accede la un loc în care îți este recunoscută pregătirea profesională și nu te subordonezi unui politruc. Ironică, dacă nu de-a dreptul cinică este istoria asta. Cât de blamați au fost politrucii din timpul urgiei comuniste și cât de bine așezați sunt acum, în libertate, politrucii cu plagiat!
Citeste mai mult
