Rusia Imperială. O istorie culturală a secolului al XIX-lea, de Antoaneta Olteanu, Editura Cetatea de Scaun
Istoria poate să fie o poveste evidențiată prin suprapuneri de fapte și de gesturi culturale, de interpretări ale lor și în continuare de susținere ale acestor adăugări în contextele care le pot păstra prospețimea, claritatea și care le pot duce mai departe înțelegerile plus toate desfășurările lor în structura vremurilor care le fac cunoscute, care le apropie și le alătură celor care vor să le cunoască, să știe și eventual să le poată continua amplificarea, creșterea aceasta mereu și mereu necesară.
Toate se așază astfel în formele, în sedimentele în care pot fi privite, studiate, acceptate și mers mai departe pe teritoriul înțelegerii lor. Istoria culturală încearcă să șteargă, să depășească oarecum aceste granițe, să le descompună aceste forme clasice ale prezentării faptelor și să își construiască întregul context și discurs cu ajutorul fiecărei povești care poate (cu)prinde astfel în corpul ei aceste desfășurări, aceste amplificări care construiesc, dar care și demitizează totodată lăsând deschise cât mai multe feluri și metode de apropiere de datele care se pun la îndemâna celor care vor să le vadă, să le cunoască și să le înțeleagă.
Revenim la imaginea complexă pe care o are un popor sau o cultură: nu există o viziune unică, nici extrem negativă, nici extrem pozitivă…
Antoaneta Olteanu ne învață și ne ajută să privim, să citim și să ne apropiem de toate aceste fețe ale istoriei culturale, de oricare posibilă imagine păstrată, conservată și adusă până în prezent de faptele știute, cunoscute și documentate ale istoriei, dar și de completările lor, de extincțiile în stările și în întâmplările din mijlocul societății care le-a păstrat și care mai departe le-a proiectat în textul care le spune și care le explică în același timp. Suntem prinși în expunerea, în predarea unui curs covârșitor ca informație, dar ușor de rămas în atmosfera care îi păstrează gesturile, mișcările, expunerile, explicațiile.
Dacă, odinioară, la primele ore ale dimineții, cum vedem în scrierile clasicilor, pe Nevski își făceau apariția servitoarele pentru a achiziționa variatele produse de panificație frumos mirositoare, proaspăt scoase din cuptor, locul lor era luat acum de micii comisionari care se grăbeau să onoreze comenzile familiilor care abia se trezeau, pentru a fi totul gata la micul dejun…
Putem să vedem în amănunt un proces vast și complex de creștere, de dezvoltare și de asimilare a tot ce îi poate fi folositor, sau nu, unui stat, unui imperiu mai bine spus, unul imens care nu și-a asumat niciodată încetarea acumulărilor culturale sau teritoriale. Ne este făcută cunoscută această istorie culturală a vastității în cele mai mici și mai neașteptate amănunte care s-au putut găsi și adăuga neobosit – cartea este o ediție a doua revăzută și adăugită -, iar istoriile cuprinse în poveștile de aici sunt ca un tăvălug ce nu se oprește din tragerea după el a cât mai multor imagini, mituri și legende ale lor care se tot așază în sedimentele aranjate de autoare în așa fel ca ele să poată fi cercetate cu ușurință și cu posibilități lăsate de fiecare dată de a fi prospectate în cele mai sigure condiții. Ne ajută foarte mult felul sobru, dar accesibil cu care ne sunt puse la îndemână toate aceste informații împreună cu sursele lor.
Evident, nu vorbim de celebrele și tristele dueluri care i-au avut ca protagoniști pe Pușkin și Lermontov, de care am și pomenit de altfel. La începutul secolului al XIX-lea, când se observa o mai mare democratizare a duelului, în ele erau implicați oameni din categorii sociale diferite. Pentru moderniști duelul era important, văzut ca un instrument prin care își formau imaginea poetică…
Lumea toată, viețile ei sunt într-o mișcare continuă, se pune și se expune în toate imaginile și stările posibile în care poate fi văzută, privită și mai departe niciodată uitată. Suntem învățați discret cum se așază în pagină una dintre rețetele nemuririi atunci când îi sunt prinse și făcute cunoscute complexitățile mișcărilor pe bulevardele luminate, dar și pe cele întunecate ale istoriei. Rusia Imperială. O istorie culturală a secolului al XIX-lea,de Antoaneta Olteanu este acea carte care va rămâne permanent vie, una al cărei text se pune și rămâne tot timpul în sedimentele care îi fac vizibile poveștile și care tot continuu merge mai departe în stările învolburate ale amplificării, ale adăugărilor care își caută și ele continuu locul, așezările, înțelegerile. Nimic nu se lasă nespus sau neadus în lumina propusă de text, de context și de niciodată cunoscutele lor forme sau dimensiuni. Cartea doamnei Antoaneta Olteanu este una în care istoria, împreună cu poveștile ei, în care vremurile cu întâmplările lor și în care personajele se pun în cele mai accesibile și propice stări ale seducerii, ale apropierii de fiecare parte expusă, povestită și explicată a lor. Mai departe rămâne încurajarea neobosită de a merge, de a citi și de a cunoaște cât mai departe aceste niciodată definitive excese ale istoriei, ale personajelor ei.
Gabriel ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…
Post-ul PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Sedimentele istoriei apare prima dată în Gazeta Dambovitei.
Citeste mai mult