Mirări condensate, de Constanța Popescu, Editura Bibliotheca
Apropierea privirii de tot ceea ce se poate vedea, atingerea astfel a fiecărui simț pot muta firea care trece prin aceste stări în anumite momente îngăduite și amplificate de cuvinte, de povestea încăpută și spusă mai departe de ele, de toate descrierile făcute posibile de întregul acesta decor și de fiecare secvență derulată și dusă cât de departe se poate odată cu ecourile ce le urmează și le așază în următoarele priviri, în următoarele lecturi și înțelegeri. De aici se poate privi și simți mai departe, iar tot de aici se pot distinge ramificațiile ce se desfac pentru a putea pricepe sensurile călătoriei care urmează.
Constanța Popescu încearcă aceste descifrări și le caută sensuri asumându-și apropierile toate pe care le desface în cuvinte, și pe care mai departe le descrie etalând senzații și sentimente care pot să încapă în ele, pe care le poate configura în această extindere a ei, în toate aceste trasee desenate pe harta interioară, hartă pe care o desenează continuu punând la dispoziția cititorilor săi cât mai multe indicii despre disponibilitățile și despre fiecare curaj adăugat firii ei, despre oricare moment în care gândul i-a încăput și pe care mai departe l-a desfăcut și așezat în această grafie nesfârșită și de cuvinte desăvârșită.
Cuvintele nu-și mai țin echilibrul,
și rostogolite își uită sensul,
noi alergăm să salvăm o iubire,
să scriem o poveste,
să ștergem niște ferestre spre cer…
Toate sunt mai bine văzute așa, scrise, spuse în cuvinte și acoperite de vălul lor cald, protector, văl care alungă posibilele distanțe între trăiri și tot ce pot fi înțelegeri ale lor. Poezia își transmite pe toate coordonatele ființei mesajele și întrebările însoțitoare ale lor, le înlesnește apropierile și le amplifică disiparea în fiecare corp care vrea și poate să le primească. Asistăm la acest proces de creștere pentru ca după aceea să ne putem asuma condensarea cerută și amestecarea cu fiecare nou organ simțitor căutat și atașat de ea, de posibilitățile ei de a propune dozele mici dar intense ale trăirii, ale simțirii și desfășurării tuturor acestor aglomerări care se spun și care se vor înțelese și (con)duse cât mai departe în stările cui se apropie, ale cui se atașează și se adaugă lor.
Stau prea aproape de întuneric
și toate au împietrit orfane,
cuvintelor nespuse,
o singurătate pe care nu o pot vinde,
e lipită de talpa mea,
de sub care nu se nasc anotimpuri…
Au loc eliberări ascunse în întrebări, eliberări aduse la cunoștința fiecărui cititor al acestor Mirări condensate și al fiecărui gest exemplificator al lor, gest în care sunt și așteaptă să se lase văzute cât mai multe dintre sensurile pe care Constanța Popescu le-a căutat, le-a descifrat și pe care astfel a reușit să le pună la îndemâna noastră. Fiecare pagină a cărții își lasă la vedere aripile pregătite pentru zborul condensat în mișcările lor prevăzute și scrise.
Gabriel ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…
Post-ul PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Cuvinte și sentimente apare prima dată în Gazeta Dambovitei.
Citeste mai mult