Marcel și prietenii săi, de Filip Pricop, Editura CARTEX
Lumea se poate spune și așeza în toate cuvintele care îi pot intui și desluși granițele între care îi sunt așezate poveștile și desfășurările lor, personajele care le populează și care îi dau și îi conturează consistențele necesare fiecărei amplificări și creșteri ulterioare în aceste noi cuprinderi niciodată de nimic limitate, care nu pot fi așezate în vreuna dintre situațiile și stările limitelor ce ar putea să le „definească” în vreun fel sau altul. De aici mai departe își face vizibile mișcările fantezia, alcătuirea de gânduri care creează viitoarele simțuri care își vor face vizibile mișcările în viitoarele lumi ce urmează să fie crescute și populate cu ele, cu zgomotele și cu sensibilitățile lor.
Filip Pricop ne reînvață cum se face acest gest creator și despre creșterile lui multiplicate continuu într-o poveste, într-o suită de întâmplări și consecințe ale lor care nu obosesc să se arate și să se impună ca normalități ale lumii în care trăiesc și care le găzduiește. Este totodată un meșter al povestirii, un strateg al invaziilor induse de cuvintele alese ale ei în firea oricărui cititor îngăduit în aceste apropieri și infuzii ale fanteziei, ale exploziei de nedumeriri, nelămuriri și căderi, și urcări ce nu obosesc să își facă loc pe fiecare pagină și să se rostogolească atât de firesc dincolo de marginile ei, de spațiul oarecum limitat pe care sunt aliniate, la care este trimis, în care sunt desfășurate și lăsate să se explice, chipurile.
Ceea ce o să vă spun eu n-a fost odată ca niciodată, dar eu o să vă povestesc totuși…
Mai bine sau mai altfel chiar nu se poate, mai departe mergi în poveste dacă ești cu adevărat pregătit să faci față acestei permanente însoțiri pe care autorul o impune călătorului ce i se alătură și își dorește să meargă până la capătul ei, până când cel care scrie ne face semn despre capăt, despre locul în care se poate rămâne pe gânduri și de unde nu se mai vrea închipuită, îngăduită vreo limită, o cât de mică înfățișare a ei. Suntem prinși în spațiul nelimitării, în cel nesfârșit al lumii și al tuturor facerilor și neobositelor prefaceri ale ei.
Iar cele ce vezi în zare, acel fum gros de grătar și ceea ce auzi, acea hărmălaie și cântecele de petrecere vin de la cheful monstruos pe care l-au organizat toți cei rămași în viață. și au venit și toate spiritele pădurii, începând de la SP6 și până la SP10. Pentru că erau 5 spirite bune ale pădurii și 5 rele. Cum probabil te-ai plictisit de toată această aventură de război, îți propun să punem punct. Vei afla mai târziu despre destinul acestor personaje secundare, probabil la paginile 82-83, când Marcel și prietenii săi se reîntâlnesc cu situații ciudate în pădure. Îți voi explica și ce fac spiritele bune și cele rele. Dacă dai semne de plictiseală, du-te chiar acum la paginile indicate…
Suntem în toate stările și alcătuirile lumii deodată, păstrați și întreținuți proaspeți pentru fiecare atitudine impusă de mișcările și gesturile ei, suntem apropiați și împrieteniți cu personajele care le populează și care ni se oferă în fiecare pliu deschis al poveștii, iar mai departe ni se propune păstrarea ochilor deschiși cât se poate de mult pentru a putea memora și păstra pașii făcuți și neapărat memorați din fiecare cadru al imaginilor ce se amplifică și se rostogolesc continuu pe retina lor și care merg și se adăpostesc firesc în fiecare nod al rețelei străbătută de simțuri. Întoarcerea nu este necesară, ci oarecum imposibilă.
Mâncătorul – personaj secundar, care, în unele acțiuni devine personajul central. Salvator de ocazie, tocmai prin pofta de mâncare fără limite. Ar mânca orice, oricând, în cantități nelimitate. Nu are preferințe și nici alimente pe care să le refuze. De altfel, în farfuria lui pot figura inclusiv obiecte metalice, calorifere, gratii, bani, pietre, chei etc….
O călătorie memorabilă în toatalitate, un exercițiu lucid despre posibilitățile nelimitate ale alcătuirilor lumii de a se lăsa definitiv în cuprinderile și în stările fanteziei, iar mai departe conduse în toate circumstanțele în care le sunt anulate și lăsate să se amplifice, să crească neobosite alcătuirile și mișcările lor toate. O cartografiere complexă, una pe care Filip Pricop ne-o explică și ne-o povestește destins și aplicat în Marcel și prietenii săi, un peisaj niciodată amăgit de relieful pe care autorul lui l-a închipuit, l-a diversificat, l-a făcut vizibil și pe care mai departe l-a desăvîrșit și l-a povestit. Cu toate uneltele minții și cu fiecare dintre stările și puterile libertății, a frumuseții lor la îndemână.
Gabriel ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…
Post-ul PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Alcătuirile lumii apare prima dată în Gazeta Dambovitei.
Citeste mai mult