Un accesoriu care a ținut loc de subiect
Un primar din Maramureș a reușit performanța, destul de rară, de a ieși în față la o întâlnire politică națională. Bravo, am putea zice. Doar că nu pentru a fi rostit ceva memorabil, nu pentru vreun proiect fabulos ori vreo idee strălucită. Ci pentru ce purta la mână: un ceas Rolex Sky-Dweller, prezentat publicului ca un obiect de zeci de mii de euro, deși, dincolo de luciul atent întreținut, vorbim despre un ceas placat cu aur. Așa ajungem în circuitul național al știrilor – nu prin fondurile europene atrase, nu prin investiții remarcabile, ci printr-un accesoriu.
Factura și explicații inutile
Să separăm lucrurile, ca să nu le amestecăm inutil. Primarul Ioan Stegeran, edilul comunei Fărcașa, are dreptul să-și cumpere ce vrea din banii lui. Juridic, e acoperit. Moral, nimeni nu poate stabili un plafon de preț pentru ceasurile unui om. Dar problema nu e ceasul. Problema e mesajul.
Iar mesajul s-a complicat inutil când primarul a simțit nevoia să vorbească despre factură, de parcă cineva ar fi bănuit că a „sustras” ceasul de lux dintr-o vitrină bine păzită. Aici, involuntar, discuția a alunecat într-o zonă caraghioasă: nimeni nu s-ar fi întrebat dacă l-a furat sau dacă l-a luat cu împrumut de la un prieten ce a dat lovitura pe piața crypto, ci de ce simte nevoia să se justifice. Dacă ar fi spus, ironic, că nu l-a cumpărat, asta chiar ar fi fost o știre bună.
Gluma cu Pobeda… nesărată
Mai e ceva: replica despre „Pobeda” – că n-ar fi „ok”. Aici nu mai vorbim despre gusturi, ci despre o filosofie de viață exprimată prost și rece. Un ceas simplu nu e un simbol al sărăciei, ci al normalității. Când ajungi să sugerezi că e „nepotrivit” să porți ceva modest dacă ai bani, nu spui nimic despre ceasuri. Spui ceva despre distanța față de oamenii obișnuiți.
Există lideri politici în Europa – șefi de stat și de guvern – care merg la serviciu cu bicicleta sau trotineta, fără escorte, fără coloane oficiale, fără spectacol. Nu pentru că n-ar avea bani sau opțiuni, ci pentru că au înțeles un lucru simplu: discreția e o formă de respect public. Nu epatează. Nu transformă viața personală într-o vitrină. Dau, voit sau nu, exemple de normalitate. Și, uneori, chiar modestie sănătoasă.
Mă gândesc la sportivi și ceasurile lor. Judd Trump, unul dintre cei mai bine plătiți jucători de snooker din lume, poartă un ceas de aproximativ 100 de euro. Nu pentru că nu și-ar permite mai mult, ci pentru că nu simte nevoia să demonstreze nimic prin obiecte. Pe de altă parte Ronnie O’Sullivan, care a făcut din snooker, direct sau indirect, zeci de milioane de euro, poartă un ceas de aproape 5 mii euro. Dar publicul îl îndrăgește mai mult decât pe Trump pentru ceas? Că are unul de 50 de ori mai scump?
Ostentația și nepotrivirea de decor
Să fim corecți: Ioan Stegeran e, din ce știm cu toții, un primar eficient. Comuna arată bine: clădiri publice renovate, sală de sport, școală, blocuri ANL, investiții, locuri de muncă. Inclusiv componenta de bază în proiectul gestionării deșeurilor va fi un plus pentru Fărcașa. Asta contează. Și cu asta ar fi meritat Stegeran să apară pe EuroNews România. Nu cu ceasul.
Pentru că ostentația (iar Stegeran a fost ostentativ) nu e bine privită în România – nici de „publicul larg”, nici, foarte probabil, de mulți dintre oamenii din propria comună, care o duc, în majoritate, mai greu decât primarul cu ceas de aur și lingouri declarate în foaia de avere. Într-o țară care încă își numără frustrările mai des decât reușitele, să vii cu simboluri de lux într-un context în care se vorbește despre economii și cumpătare e, cel puțin, o nepotrivire de decor.
Detaliul trădează multe
Un detaliu aproape involuntar, dar grăitor: în interviul postat de EuroNews pe pagina de FaceBook, am remarcat că buza de jos îi cam tremura. Nu e un cap de acuzare, dar e un indiciu. Poate al emoției, poate al iritării, poate al conștientizării târzii că a pășit într-o capcană de imagine perfect evitabilă dacă mergea la întâlnire cu Pobeda. Suntem siguri că are unul pe acasă, de pe vremea când ceasul pe mână avea funcții utile, nefiind doar un accesoriu de lux. În mod evident, nimeni nu remarca faptul că poartă un ceas modest și scăpa de tremuratul buzei.
Măsura contează mai mult decât prețul
Ca să ne facem înțeleși până la capăt. Legal, totul e în regulă. Ca mesaj public, însă, e o gafă de proporții. Nu pentru că un primar n-ar avea voie să aibă lucruri scumpe, ci pentru că politicienii, liderii administrației – locale sau centrale – sunt obligați să înțeleagă valoarea simbolurilor. Iar într-o perioadă în care țara merge ca o covată pe apă, a afișa luxul nu e destoinicie, nu e sinceritate, nu e autenticitate. E, cel mult, lipsă de măsură.
Și măsura, în politică, e uneori mai importantă decât prețul ceasului de la mână.
C. ȘACALUL
Vezi articolul cu Primarul Ioan Stegeran și ceasul Rolex de 50 mii de euro, precum și interviul cu edilul maramureșean în format VIDEO.
Citește și un Editorial despre putere.
Articolul Opinie | Primarul Stegeran: Ceasul, buza și lecția ratată a discreției apare prima dată în ZiarMaramures.
Citeste mai mult