l În noaptea dintre 23 și 24 iunie, flăcările dansează pe comori, iar plantele de leac îşi sporesc puterile tămăduitoare
l Noaptea de Sânziene este considerată a fi o noapte magică și mistică, în care se crede că forțele supranaturale sunt mai puternice ca oricând
Noaptea de Sânziene este considerată a fi o noapte magică și mistică, în care se crede că forțele supranaturale sunt la lucru, mai puternice ca oricând. Sânzienele, după cum sugerează și numele, reprezintă personaje mitice feminine, adesea descrise ca fiind femei tinere și frumoase cu puteri magice.
Sărbătoarea de Sânzienele este, din cele mai vechi timpuri, o sărbătoare românească bogată în tradiții și superstiții, o combinație de credințe străvechi și practici creștine, care continuă să fie respectate și celebrate în multe zone ale României.
24 iunie e o zi a Soarelui
Sânzienele reprezintă una dintre cele mai spectaculoase sărbători din tradiţia românilor. 24 iunie e o zi a Soarelui, a iubirii şi a fertilităţii, iar noaptea care o precede e încărcată de magie. În calendarul creştin-ortodox, tot în 24 iunie sărbătorim ziua naşterii Sfântului Ioan Botezătorul. Deşi cele două evenimente par din lumi diferite, păgână şi creştină, ele au ceva în comun: floarea de Sânziene (Floarea Sfântului Ion) şi faptul că se petrec în apropierea Solstiţiului de Vară. În această zi, Soarele dansează pe cer, iar în noaptea care o precede sânzienele dansează prin păduri. Totul marchează începerea verii, anotimpul vitalităţii.
O îmbinare între creştinism, păgânism şi magie
Sărbătoarea Sânzienelor este o îmbinare între creştinism, păgânism şi magie şi are rădăcini antice. Se spune că la baza tradiţiei ar sta cultul romanilor pentru zeiţa vânătorii Diana, ipoteză explicată prin cuvintele Sancta Diana din care a derivat Sânziana. Denumirea e folosită în Ardeal, în timp ce în Muntenia şi Oltenia i se spune Drăgaica, după numele slav. Unii cercetători consideră că sărbătoarea n-ar fi romană, ci geto-dacă, strămoşii noştri fiind adoratori ai Soarelui.
Noaptea schimbărilor
În reprezentările lor, Sânzienele apar deseori înlănţuite în horă, simbol al astrului zilei. Cert este că această sărbătoare sacră e foarte veche. A intrat în datinile românilor şi a fost acceptată şi în calendarul ortodox, chiar dacă noaptea de 23 spre 24 iunie este şi împărăţia vrăjitorilor, care fac incantaţii şi ritualuri de dragoste, sănătate şi bunăstare. O lume dintr-o altă dimensiune îşi deschide larg porţile. Cerul îi primeşte pe cei drepţi, care astfel pot trece pe Tărâmul Blajinilor, pe calea apei.
Începând cu Noaptea de Sânziene, ziua scade, se usucă rădăcina grâului, florile îşi pierd din miros şi putere, apare pe cer Cloşca cu Pui şi, în păduri, încep să zboare licuricii, călăuze ale rătăciţilor. În mod inexplicabil, chiar de cu seară, cucul încetează să mai cânte. O va face numai dacă are de vestit vreo nenorocire. E o noapte plină de efervescenţă.
Sărbătoarea de Sânziene este și o sărbătoare a Soarelui
Coroniţele Soarelui
La baza sărbătorii şi a ritualurilor stă o plantă firavă, cu flori galbene, numită Sânziană, care creşte în poieni, locuri în care îşi fac dansul Sânzienele. Dacă în Oltenia, sărbătoarea a supravieţuit sub forma unui târg agrar, în Ardeal, se păstrează câteva obiceiuri. Sărbătoarea începe la asfinţitul zilei de 23, când fetele satului adună flori de sânziene în buchete sau împletesc cu ele cununi.
Coroniţele fetelor au formă rotundă, simbolizând Soarele, iar ale băieţilor au formă de cruce. Odată culese florile, alaiul se întoarce-n sat, unde se-ncing hore. Coroniţele sunt aşezate pe porţi, uşi, ferestre, pe stupi, în cimitire şi chiar în straturile de legume, fiindcă se crede în puterea lor de a feri casa şi gospodăria de forţele malefice, aducând totodată noroc, sănătate şi belşug oamenilor, animalelor şi culturilor.
Se spune că cine are flori culese în această noapte, va înflori ca Sânzienele. Iar dacă îşi pune o dorinţă, trebuie să arunce cununa pe casă. Dacă rămâne pe acoperiş, dorinţa i se îndeplineşte. Alaiul de fete îmbrăcate în costume tradiţionale, împodobite cu lungi văluri albe, umblă prin sat întruchipând Sânzienele care sunt conduse de o regină, Drăgaica cea preafrumoasă, Împărăteasa, Regina holdelor.
Si coronița de sânziene are puteri magice
Dansul Sânzienelor
Serbarea continuă în vatra satului, unde fetele şi băieţii interpretează scenete şi joacă dansuri tradiţionale, cel mai important fiind Dansul Sânzienelor. Uneori, Drăgaicele plimbă hora lor pe la casele plugarilor vrednici. Fetele poartă o cruce înaltă, numită Steagul Drăgaicei, împodobit cu flori de sânziene, pelin, spice de grâu şi îmbrăcat ca o păpuşă. Pentru a fi feriţi de boală, copiii sunt aşezaţi de mame în braţele Drăgaicelor. În puterea nopţii, alaiul iese din sat, mergând pe deal sau pe câmp, în liziera pădurii sau pe malul râurilor. Începe „noaptea focurilor“ şi a „făcliei de Sânziene“. Flăcăii poartă torţe, se întrec cu sărituri peste foc. E un spectacol deosebit, de lumini şi umbre, în care flăcăii se străduiesc să scoată cât mai multe scântei. Nevestele tinere se scaldă-n roua sânzienelor pentru a rămâne grele şi pentru a face copii frumoşi. Această rouă din noaptea de Sânziene are şi alte tainice virtuţi. Cine se stropeşte cu ea pe trup, va deveni frumos şi suplu. Florile de sânziene, uscate şi adunate într-un săculeţ, se poartă în sân peste an, pentru ca fetele şi femeile măritate să fie atrăgătoare şi drăgăstoase. Bătrânii şi bolnavii se-ncing cu flori de sânziene, ca să le ia durerea. Membrii familiei au fiecare câte o floare. Cel a cărui sânziană va fi vestejită a doua zi, va muri înaintea celorlalţi.
În 24 iunie, fetete se prind în Jocul Sânzienelor
Iarba Sfîntului Ion
În dimineaţa de 24 iunie, sătenii pleacă prin poiene şi livezi, în căutarea ierburilor de leac. Numai dacă sunt culese în această zi, plantele medicinale au puteri curative maxime. Culese înainte de ivirea primei raze de soare, ierburile capătă proprietăţi magice, cele mai căutate fiind măghiranul sălbatic, salvia, muşeţelul, levănţica, rozmarinul, nalba, pelinăriţa. Cea mai importantă este tot „Iarba Sfântului Ion“ sau sânziana, cunoscută la unele popoare sub numele de „iarba ce alungă diavolii şi duhurile necurate“.
Florile de sânziene mai sunt numite și „Iarba Sfântului Ion“
De unde au florile de sânziene puteri magice?
Legendele spun că Sânzienele sunt cele care le investesc cu virtuţi tămăduitoare, atunci cănd dansează peste ele, în pădure, prin lunci şi câmpii. În general, aceste zâne bune, dacă sunt sărbătorite cum se cuvine, fac culturile să rodească, înmulţesc păsările şi animalele şi tămăduiesc bolnavii. În schimb, dacă nu sunt onorate după datină, se supără şi se transformă în Iele sau Rusalii. Deseori sunt confundate, în realitate Sânzienele şi Ielele sunt făpturi supranaturale diferite. Primele sunt bune, nu ca Ielele care au o mare putere de seducţie, iar atunci când se înlănţuie goale în hore, ard pământul şi vegetaţia din jur. Cine vede Ielele, rămâne mut sau îşi pierde minţile.
De noroc în dragoste
Sânzienele înseamnă şi o sărbătoare a iubirii. Credinţele legate de destinul prevestit cu acest prilej sunt numeroase. Se spune că acela care va suprinde în acea noapte înflorirea ferigii, va avea noroc în dragoste şi va afla gândurile ascunse ale oamenilor. Când doi tineri se iubesc şi vor să nu se mai despartă în veci, trebuie să facă baie în râu împreună. Fetele care privesc prin cununa de sânziene, îşi vor vedea ursitul. La fel şi cele care dorm cu sânziene sub pernă. Dimineaţa, cununile sunt aruncate în coarnele vitelor.
Dacă se opresc în cornul unei vite tinere, fata se va mărita cu un tânăr. În 23 iunie, după apus, se culeg nouă flori, se pun într-un lighean cu apă de izvor şi se lasă peste noapte. Dimineaţa, florile vor forma iniţialele bărbatului sortit. Sau se poate umple un recipient de argint cu apă de fântână. Se aprinde o lumânare şi se lasă să picure 23 de stropi de ceară, observând ce litere se vor forma.
Tot de Sânziene, în tradiţia românească, te poţi îmbogăţi, dacă stai la pândă să prinzi dansul flăcărilor albastre pe locurile unde sunt îngropate comori. În lumea modernă, aceste tradiţii au rămas doar folclor. Și credem că doar poveștile vorbesc despre Sânziene, făpturi venite din altă lume ca să înfrumuseţeze lumea noastră.
Credinţe despre frumoasele Sânziene
Sânzienele se răzbună pe femeile care nu ţin sărbătoarea, pocindu-le gura. Iar pe bărbaţii care au jurat strâmb vreodată, îi aşteaptă pedepse îngrozitoare.
B.P.Haşdeu scria despre Sânziene că „beau noaptea apa din fântâni şi oricine va bea după dânsele, îl pocesc“.
Atunci când sunt supărate, Sânzienele aduc grindină, inundaţii şi uscarea pomilor.
Dimitrie Cantemir descria Sânzienele sau Ielele ca „nimfe ale aerului, îndrăgostite cel mai des de tinerii mai frumoşi“.
Alte denumiri pentru Sânziene: Dânse, Drăgaice, Vâlve, Iele, Iezme, Irodite, Rusalii, Nagode, Vântoase, Domniţe, Măiestre, Frumoase, Muşate, Sfinte, Şoimane, Milostive, Miluite, Fetele Codrului, Împărătesele Văzduhului. Uneori au nume: Ana, Bugiana, Dumernica, Foiofia, Lacargia, Magdalina, Ruxanda, Tiranda, Trandafira.
Nimeni nu are voie să se spele în ziua de Sânzienei, singura apă care poate atinge trupul fiind roua de Sânziene, care vindecă boli. Prin îmbăiere, se spală şi forţa magică adusă de Sînziene.
Învățătura satului despre Sânziene: „Cine le vede nu le crede şi cine le-aude nu le răspunde“.
Jocul Drăgaicei anunță vremea secerişului
Cine sunt Ielele?
Ielele ar fi suflete de femei care au fost vrăjite şi nu-şi mai găsesc liniştea. Sau fete frumoase transformate în babe urâte, sau babe urâte, transformate în fete frumoase. Sau, fiindcă, de regulă, sunt în grup de trei, ele ar fi cele trei fete ale lui Alexandru Macedon, Catarina, Zalina şi Marina. În sfârşit, există şi o teorie care identifică dansul ielelor pustiitor de vegetaţie cu aterizările OZN-urilor. Şi chiar cu răpirile extratereştrilor, deoarece se spune că toţi cei care au reuşit să înveţe şi să cânte cântecele Ielelor sunt răpiţi şi dispar fără urmă.
Florile de Sânziene sunt vindecătoare
Sânzienele (Galium) sunt flori galbene, frumos mirositoare. Există mai multe soiuri de Galium: lipicioasă (Galium aparine), Drăgaica (Galium verum), numită şi Floarea-lui-Sf. Ion, şi Sânzienele (Galium mollugo).
Aceste flori sunt aproape identice în puterea lor lecuitoare. Ceaiul de sânziene curăţă rinichii, ficatul, pancreasul şi splina de factorii patogeni. Cei ce suferă de tulburări ale sistemului limfatic ar trebui să bea zilnic din acest ceai. Este indicat şi în cloroză, hidropizie şi junghiuri intercostale. Folosit extern, ajută foarte repede în toate bolile de piele, în răni, furuncule şi comedoane. Spălăturile calde ajută la întinderea tenului ofilit. Şi sucul proaspăt stors dă rezultate bune, dacă se ung zilnic cu el porţiunile de piele bolnave şi se lasă să se usuce.
Medicina populară recomandă drăgaica şi în epilepsie, isterie, coree, boli de nervi, retenţie urinară, nisip şi piatră la rinichi şi în urină. Şi la bolile guşei ajută acest ceai, dacă se face zilnic foarte multă gargară. Drăgaica a fost foarte apreciată în vremurile străvechi de femeile cu afecţiuni uterine. Ea li se punea femeilor în pat când se declanşa naşterea, pentru a le micşora durerile facerii. Sucul proaspăt stors şi amestecat cu unt ajută în ulceraţii canceroase de tot felul şi în boli de piele de natură canceroasă.
Articolul Obiceiuri: Noaptea magică a Sânzienelor apare prima dată în Monitorul Expres – Stiri Brasov.
Citeste mai mult
