Medic specialist în Medicină Internă, dr. Bianca Karla Ițariu este în prezent secretarul asociației și va prelua din luna octombrie conducerea acestui for academic al profesioniștilor austrieci din domeniu.
A fost aleasă în urmă cu aproape doi ani deja, la momentul preluării mandatului de către președintele actual al asociației care are ca scop promovarea activităților pe tema obezității din Austria, în cercetare, educație și domenii conexe. Locuiește la Viena, acolo unde a încheiat studiile doctorale dar și alte etape din pregătirea sa. Încă de pe vremea pandemiei, realizează podcasturi, având ca motivație nevoia de a demonta o seamă de fake news-uri lansate în timpul pandemiei ce răspândeau teamă și neîncrederea populației în știință. Astfel, invită la microfon colegi de breaslă, medici de diferite specialități, care prezintă informații reale și utile în emisiunile postate pe contul personal www.itariu.at
Împreună cu dr. Siegfried Meryn a scris o carte despre obezitate, intitulată «Schlank auf Rezept». Urmează să mai apară în curând un alt volum care aduce în atenție discriminarea pacienților cu obezitate, despre bodyshaming și de ce respectul și demnitatea sunt mai importante decât sfaturile despre slăbit. A devenit un nume cunoscut în tratamentul obezității aflându-se la un nivel de maximum profesional despre care a fost de acord să ne vorbească într-un dialog inedit, realizat în trei, avându-l alături pe tatăl său. Motivul îl aflați în cele ce urmează…
„Când am terminat facultatea eu mi-am dorit să fac cercetare, fiindcă pe mine mă pasiona tema obezității și a țesutului adipos. Am vrut să continui în acest domeniu, mai ales că în timpul studenției am fost plecată cu o bursă la Frankfurt. Apoi, mi-am căutat un loc de cercetare în Austria, la Universitatea de Medicină din Viena și am avut noroc. Cum mi-am depus cererea pentru un loc la doctorat, am fost primită, profesorul căruia i-am scris, având un loc liber. A fost chiar într-un ceas bun”.
Tatăl, Ion Ițariu rememorează cu bucurie anii marilor decizii, de care depindea viitorul fiicei sale. „Eu nu m-am opus să plece în străinătate, ba din contră, primul lucru pe care i l-am spus când a ales să studieze la facultate la Timișoara, a fost să nu rateze nicio ofertă, să scrie în orice direcție s-ar putea concretiza vreun proiect internațional, vreo mobilitate studențească, ceva. În anul trei a prins bursa de studii în Germania și ne-am bucurat. Și eu la rândul meu am fost încurajat să învăț, chiar dacă eram de la țară, cu posibilități reduse, așa că am transmis mai departe dragul pentru carte. Eu am pornit de jos, am fost electrician, apoi am făcut liceul la seral, terminând cu ingineria. Am lucrat în Reșița 47 de ani, la UCMR și la Stația electrică de la km 8.”
Odată cu pensionarea însă, a intrat în categoria bunicilor fericiți care își pot vedea crescând cei doi nepoți. Fiindcă și familia Ițariu senior a luat calea străinătății, de câțiva ani făcând parte din diaspora vieneză. „Ne bucurăm să putem ajuta copiii, că putem să petrecem timp plăcut cu nepoții. Adeseori, mergem cu ei la grădina cumpărată aici, ca să plantăm împreună răsaduri, să ne îngrijim de plante, să vedem cum cresc legumele”.
familia Ițariu lucrează pământul la gradină
Reușite personale
Dr. Bianca Ițariu a aplicat în familie dictonul biblic «practice what you preach» adică, fă ceea ce spui (predici). Cu alte cuvinte, l-a sfătuit pe părintele său să se supună unei operații de chirurgie bariatrică, convingându-l că acest lucru îi va îmbunătăți starea de sănătate pe termen lung. Și cum să nu te simți alt om când scapi de o povară atât de grea acumulată de-a lungul anilor ?
„Da, poți să slăbești și fără operație, dar eu nu am reușit. Să spun cinstit, parcă eram drogat. Eram dependent de magazine, de Kaufland, de Lidl, de Penny… Dacă vedeam mâncare trebuia să cumpăr. Nu am avut alte vicii, dar mâncatul în exces, asta m-a dărâmat. Mi-a dereglat tot organismul, provocându-mi multiple suferințe. Sigur că după intervenția chirurgicală de micșorare a stomacului mă abțin, îmi înfrânez pornirile, foste dependențe. Acum văd altfel lucrurile, nu mai arunc cu banii și nici cu produsele. Sunt bucuros că dețin autocontrolul. Să ai cu peste 40 de kilograme mai puțin, înseamnă să te poți mișca mult mai ușor, să te poți apleca, să reziști la mers pe jos fără să te sprijini de baston. Și mai ales, să poți pleca în drumeție pe munte…”
Medicul Bianca Itariu este licențiată a Universității de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara, promoția 2008, doctor al Universității de Medicină din Viena și în prezent medic specialist și cercetător la Universitatea de Medicină din Viena, Departamentul de Endocrinologie și Metabolism, unde predă și este coordonator de lucrări. „Am o studentă care își face lucrarea de diplomă la mine, o altă studentă la master pe care eu o îndrum, deci, în mediul academic mă învârt. Din toamnă preiau președinția Asociației de Obezitate, sporind astfel responsabilitățile.” De ceva timp a renunțat la Spitalul universitar AKH (Allgemeinkrankenhaus Wien) în favoarea cabinetului său privat, acolo unde este căutată de numeroși pacienți care au nevoie de ajutor.
Mărturisește cu mândrie că este absolventă LMF, a renumitului Colegiu Național „Traian Lalescu” din Reșița, denumit „școala elitelor”. „Liceul acesta a avut o mare influență asupra mea, profesorii pe care i-am avut, atitudinea lor, mediul, toate acestea au contribuit la formarea mea. Eram atrasă de latura umanistă și mă gândeam la un domeniu în care să pot lucra cu oamenii, să fac ceva folositor, care să îmi placă, să aibă și anvergură internațională. Astfel am decis să aleg medicina.”
Viața în capitala Austriei
„Pentru mine mutatul de la Reșița la Viena a fost ca și cum m-aș fi mutat într-un oraș mai mare, în aceeași regiune. Provin dintr-o familie de etnie germană, multietnică, cu influențe maghiare, cu sârbi, polonezi, cehi, așa ca pentru mine multiculturalitatea de care am parte peste tot, a fost ceva normal. Viena are un rating foarte bun de calitate a vieții, administrația orașului se ocupă mult de partea socială, proiecte culturale, aproape în fiecare cartier există câte un ștrand, avem malul Dunării pentru promenadă. Apoi, transportul în comun este bine dezvoltat, sunt piste de biciclete. O dată pe săptămână ne facem timp să ajungem la grădinuța pe care am cumpărat-o, aflată la vreo 12 km distanță. Copiii trebuie să știe de unde vine roșia pe care o mănâncă, să fie prietenoși cu mediul, să respecte natura.”
Duminică, 18 mai, zi de responsabilitate civică
Astăzi, într-o asemenea zi importantă, se va afla în fața urnelor pentru alegerea Președintelui României, așa cum s-a întâmplat și în urmă cu două săptămâni, când la secția de votare de la Institutul Cultural Român, s-a întâlnit cu echipa jurnaliștilor Teleleu.ro.
„Diaspora e foarte pestriță, trebuie să spunem. Și la noi în familie aveam discuții cu tatăl meu – cred că la penultimele alegeri, când am stat patru ore în frig ca să votez – și tatăl meu spunea: «Voi din diaspora ne dictați nouă din țară ce să facem». Acesta e dreptul nostru democratic, pentru că și diaspora contribuie ca motor economic la tot ce se întâmplă în țară. Eu mă întorc tot timpul cu drag în România și îmi place să le arăt copiilor mei cum se dezvoltă societatea. Sunt foarte mândră să fiu româncă și să fiu în diaspora. Existăm, la fel cum există și cei din România, și ne exercităm dreptul democratic.”