Din toamna anului trecut, Andrada Gaiță a intrat în rândul micilor antreprenori după ce a pus pe picioare propria afacere.
Este vorba despre o cofetărie și un laborator unde sunt recreate nu doar dulciurile copilăriei, ci sunt produse și prăjituri cu ștaif. „Numele firmei este «Prăvălia faină de mehlspeise-uri». Dar când am văzut că nu se descurcă timișorenii cu numele meu, m-am gândit să aleg unul mai ușor (și mai sonor) și i-am spus simplu, Vanilla”, mărturisește reșițeanca pentru care expresia „așchia nu sare departe de trunchi” este cât se poate de adevărată.
Cu alte cuvinte, a preluat modelul văzut în familie și a pus în aplicare ceea ce mama sa, Anca Gaiță a creat cu foarte mulți ani în urmă, acasă la Reșița. O cofetărie care a trecut proba timpului, fiindcă rezistă de peste 40 de ani. Că s-a numit Anca sau Mihandra, cofetăria situată în zona Complexului Victoria din cartierul Lunca Bârzavei, este locul unde reșițenii se îndulcesc cu prăjituri și torturi deosebite, preparate după rețete care sunt pe placul și celor mai mofturoși dintre clienți.
Schimbare de traseu profesional
Andrada Gaiță este absolventă de Finanțe Bănci a Universității de Vest, însă decizia schimbării a venit atunci când nu s-a mai simțit în largul său la multinaționala de audit la care lucra de ceva vreme. Voia să experimenteze ceva nou, ceva dinamic și deosebit.
„Momentul a coincis cu plecarea a doua dintre angajatele bune ale mamei. Echipa avea nevoie de oameni, fiind și sezon estival cu multe cereri de produse pentru diverse evenimente festive. Așa că nu mi-a fost ușor, a trebuit să învăț totul din mers, dar mi-a prins foarte bine că am pornit de la munca de jos. Am pus mâna și am lucrat efectiv. Doar așa am putut să învăț temeinic parcurgând toate etapele de producție, pornind de la materia primă și până la produsul finit așezat spre vânzare în vitrina frigorifică. În plus, am învățat să apreciez și munca celorlalți, munca în echipă! Am lucrat cu o adevărată maestră în ale cofetăriei care ne-a coordonat și m-a învățat. Și după ce am adus cofetăria la un anumit nivel, când nu mai aveam ce face cu piața din Reșița, mi se părea mie că aș putea să evoluez, am zis că trebuie să încerc mai mult.”
Ideea deschiderii unei cofetării la Timișoara a prins contur și ca urmare a unei oportunități de sprijin acordat tinerilor antreprenori, fiind vorba despre fonduri europene prin programul Start-Up Nation.
„Am aplicat și am și câștigat. Din păcate procedura e greoaie, solicitarea am făcut-o în 2022, iar banii mi-au venit în urmă cu câteva săptămâni, timp în care eu nu am stat pe loc, a trebuit să fac plăți peste tot.”
Concurența pe piața timișoreană
„Un alt lucru bun învățat de la mama a fost că fiecare are loc sub soare. Cofetării se mai deschid ele, unele se și închid, dar calitatea oferă valoarea. Lumea nu mai mănâncă orice, acceptă cumva să scadă din mărimea porției de dragul de a mânca ceva calitativ. Așa cred că se prezintă rețeta succesului: produse de calitate și gust deosebit. Asta am încercat eu să aduc, gustul copilăriei. Mi se pare că oamenii atunci sunt mulțumiți când regăsesc gustul acela de demult. Producem cremeș, crempita clasică, lumea mai caută doboș, amandine, diplomat, savarine cu frișcă naturală.
Toate cremele sunt pe bază de unt, creme fierte, toate gustoase. Am dotat laboratorul cu o sumedenie de utilaje de ultimă generație, instrumente folositoare și altele despre care nu știam că îmi vor trebui. De pildă malaxor de mare capacitate, unde ar merge amestecate până la 500 de ouă. Dar eu parcă tot la mână, pe aragaz, mă simt în siguranță.”
Cofetăria Vanilla aflată în cartierul timișorean Iozefin, B-dul Regele Carol I nr.14, a prins contur și a fost inaugurată în luna noiembrie 2024. Investiția în amenajările interioare a fost destul de consistentă, însă, tânăra antreprenoare știe că o ambianță plăcută, un interior atrăgător al cofetăriei-cafenea, face diferența.
„Am apreciat profesionalismul celor de la 313 Design & Arhitecture, familia de arhitecți reșițeni Bianca Azap și Dan Purice, cărora li se cuvin mulțumiri pentru reușita ambientării.
În plus, îmi place mult și zona, în primul rând din punct de vedere arhitectural, duce așa, spre influențe din Imperiul Austro-Ungar. Este aproape de multe obiective importante din oraș, aproape de gară, sunt vreo patru școli în jurul meu. Și mai mult decât orice, este o zonă locuită de oameni normali. Îmi plac oamenii care ne trec pragul și mă bucur de prietenia multora dintre clienții care ne-au devenit fideli.”
Daca ar fi să numim câteva dintre bucuriile pe care le aduce această activitate în laboratorul de cofetărie, mereu cu ore suplimentare și rămas peste program, comenzi multe și presiune pe cele cinci persoane din colectiv, atunci cu siguranță ar trebui să numim clienții mulțumiți. „Da, cea mai mare recompensă pentru mine înseamnă clienți mulțumiți, cărora li se luminează fața când îmi vorbesc. Asta înseamnă că oamenii ne apreciază munca…”